Ce înseamnă locuțiune adjectiv de omenie?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv de omenie": bun, cumsecade; ospitalier; cinstit

" Printre balade si printre vecii,
Printre statuile de albul nostru mult, De multa omenie si putere — Tot albul lumii sa-l purtam pe scut.
... Pe necuprinsul albului de tei, Peste plugarii albi ca niste zei Ninge adanc din cel mai alb temei..."
Ninge poezie de Anatol Codru

" Pana la nunta lor,
Patimindu-i abecedarului de omenie —
Supravietuieste-l"
la bastina lui Petru Zadnipru poezie de Anatol Codru

OMENÍE substantiv feminin Complex de calități alese, care fac pe om să fie cinstit și iubit de semenii săi; purtare blinda, înțelegătoare. Mi-a rămas drag acest tîrg... cu omenia dintre amestecații lui cetățeni. GALACTION, O. I

13. Boierii numai de frică știu omenia. REBREANU, R. II 39. Puteți da [sangulie] și de mătase... Iar de nu, și d-arnici fie Cum veți avea omenie. TEODORESCU, P. P. 172. Lăcomia pierde omenia.
       • locuțiune adjectiv De omenie = bun, cumsecade, ospitalier; cinstit, onorabil. Poate să fie sărac, poate să fie golan, cum zici d-ta, dar este om de omenie. ISPIRESCU, E. 388. Ciubuc era om de omenie; fiecare oaspe ce trăgea la odaia lui era primit cu dragă inimă. CREANGĂ, P. 19. Și ți-am fost bade și ție Dragă din copilărie Pin-ai fost de omenie. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 253.
♦ Reputație bună, renume, cinste. Foaie verde de-o lalea, Mîndră, cît ai fost a mea, Toată lumea te cinstea Numa-n omenia mea. ȘEZ. IV 219.
       • Expresia: A-și mînca omenia = a-și pierde cinstea sau buna reputație, a se discredita, a se compromite. Omenia ți-ai mîncat Și pustiei te-am lăsat. HODOȘ, P. P. 120.