CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
ă in literatură " Printre balade si printre vecii, Printre statuile de albul nostru mult, De multa omenie si putere — Tot albul lumii sa-l purtam pe scut. ... Pe necuprinsul albului de tei, Peste plugarii albi ca niste zei Ninge adanc din cel mai alb temei..." Ninge poezie de Anatol Codru " Pana la nunta lor, Patimindu-i abecedarului de omenie — Supravietuieste-l" la bastina lui Petru Zadnipru poezie de Anatol Codru |
Definiție din
OMENÍE substantiv feminin Complex de calități alese, care fac pe om să fie cinstit și iubit de semenii săi; purtare blinda, înțelegătoare. Mi-a rămas drag acest tîrg... cu omenia dintre amestecații lui cetățeni. GALACTION, O. IDicționarul limbii romîne literare contemporane 13. Boierii numai de frică știu omenia. REBREANU, R. II 39. Puteți da [sangulie] și de mătase... Iar de nu, și d-arnici fie Cum veți avea omenie. TEODORESCU, P. P. 172. Lăcomia pierde omenia. • locuțiune adjectiv De omenie = bun, cumsecade, ospitalier; cinstit, onorabil. Poate să fie sărac, poate să fie golan, cum zici d-ta, dar este om de omenie. ISPIRESCU, E. 388. Ciubuc era om de omenie; fiecare oaspe ce trăgea la odaia lui era primit cu dragă inimă. CREANGĂ, P. 19. Și ți-am fost bade și ție Dragă din copilărie Pin-ai fost de omenie. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 253. ♦ Reputație bună, renume, cinste. Foaie verde de-o lalea, Mîndră, cît ai fost a mea, Toată lumea te cinstea Numa-n omenia mea. ȘEZ. IV 219. • Expresia: A-și mînca omenia = a-și pierde cinstea sau buna reputație, a se discredita, a se compromite. Omenia ți-ai mîncat Și pustiei te-am lăsat. HODOȘ, P. P. 120. |