Ce înseamnă locuțiune adjectiv de mahala?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv de mahala": care aparține sau este specific mahalalei; prin extensie de rând, vulgar, grosolan

" petea pe o matusa
sarmana din mahala :
avea matusa vaca,"
Painea noastra cea de toate zilele poezie de Dumitru Matcovschi

" Si iata cum se face lucru, foarte usor.
Dumneata, cititorule, de la Valenii-de-Munte, de la Targul-Neamtului, din Calafat, sau dintr-o mahala a Bucurestilor, nu vrei sa ai sentiment national destul de dezvoltat; nu poftesti la teatrul national sai asculti opera nationala, cu vorbe nationale si cu muzica nationala, cantata national de artisti nationali. Care va sa zica, d-ta nu-ntelegi ce importanta au literatura nationala, arta nationala, primadona nationala?
"
Opera nationala poezie de Ion Luca Caragiale

MAHALÁ, mahalale, substantiv feminin

1. Cartier mărginaș al unui oraș (vezi periferie); (învechit și arhaizant) cartier al unui oraș. Aveam eu un vecin în mahala la noi. Cînd eram eu copil, era ca dumneata, tînăr și voinic, DUMITRIU, N. 269. Din Tîrgul-Neamțului, prin mahalaua liniștită a Țuțuienilor, ieșim spre Cetățuie. SADOVEANU, O. VII 192. Zinca Bălcescu a căutat o casă încăpătoare la București și a găsit ceea ce-i trebuia cam prin mahalaua. Visarionului. CAMIL PETRESCU, O. I 176. Iată cele întîi case a mahalalei Socola. ALECSANDRI, O. P. 183.
       • locuțiune adjectiv De mahala = care aparține mahalalei, specific mahalalei; (peiorativ) de rînd, vulgar, grosolan. Această cucoană, cu morala ei de mahala... trăiește înaintea ochilor noștri. GHEREA, ST. Hristos II 200. Nu-i minune ca simțirea-i să se poată înșela, Să confunde-un crai de pică cu un crai de mahala. EMINESCU, O. I 162.

2. Populația unui cartier. Caterina a spus totdeauna tot ce avea pe inimă... de-o auzea toată mahalaua. DEMETRIUS, C. 34. Într-o noapte de primăvară Simion muri. N-a fost de loc un eveniment pentru mahala. SAHIA, N. 108. Pînă-n două zile mahalaua-ntreagă...a știut istoria lui kir Ianulea. CARAGIALE, O. III 32.

– plural și: (popular) măhălăli (SADOVEANU, N. P. 388).