Ce înseamnă locuțiune adjectiv de dincoace?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv de dincoace": care se află în partea aceasta dinspre vorbitor

"Vai ce paradox
intre dincolo si dincoace de noi!
Intr-o parte - dealul"
Adolescenta cu funigei poezie de Emil Lazarescu

"
Si dincoace de ingeri e copilul
la sanii alor sai el stie multe!"
Cand furnicaru-i hanul tuturor poezie de Emil Lazarescu

DÍNCOACE adverb (Cu sens local, în opoziție cu dincolo, indicînd poziția unui lucru sau direcția unei mișcări în raport cu vorbitorul) În partea aceasta, în partea dinspre vorbitor. Dincolo de Vid, dinspre taberele lui Osman-Pașa, se arătară fesurile turcești... Îndată sentinelele romîne, care se dosiseră bine dincoace, ieșiră la lumină. SADOVEANU, O. VI 47. Numai cînd avea oaspeți dormea dincoace. REBREANU, R. I 90.
       • locuțiune adjectiv De dincoace = din partea aceasta (dinspre vorbitor).
       • locuțiune prepoziție Dincoace de... = în partea aceasta a... Dincoace de Milcov, cum le zice [ieruncilor]? găinușe sălbatice? ODOBESCU, S. III 34. De dincoace de... = din ceastălaltă parte a... Era de felul lui de dincoace de Olt. GALACTION, O. I 156. Vorbim de acel Theodor Șerbănescu, prea adesea pus la dosarul uitării, de noi, romînii de dincoace de Milcov. MACEDONSKI, O. IV

15.
♦ (Cu sens temporal; adjectival) Mai nou, mai recent, dintr-o verb reflexiv:eme mai apropiată. S-a sculat în verb reflexiv:emurile mai dincoace un învățat mai iscusit decît toți. SADOVEANU, despre P. 183. Noi nu sîntem de pe cînd poveștile, ci sîntem mai dincoace cu verb reflexiv:eo două-trei zile. CREANGĂ, O. A. 291.

– Accentuat și: dincoáce.