Ce înseamnă locuțiune adjectiv de corp?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv de corp": care se referă la trup, care privește trupul; care se poartă direct pe trup

" Vezi sub aste roze c-aspida-si taraste
Un corp veninat,
D-aceea acuma, la ar me, romane!"
Strigatul inimii poezie de Alexandru Macedonski

" In acea salbaticie de pustiuri onduloase,
In picioare calc trecutul, corp si suflet ma cufund,
Uit o viata amarata de ultragii sangeroase,"
Stepa poezie de Alexandru Macedonski

CORP, corpuri, substantiv neutru, (I 4 și) corpi, substantiv masculin

I. Nume dat unui tot unitar format din mai multe elemente.

2. Totalitatea organelor unei ființe vii; trup. vezi organism. Corpul omenesc are trei părți: cap, trunchi și membre. ▭ E un cuib între verdeață... Acolo corpul mi l-aș duce. MACEDONSKI, O. I 68. [Voinicul] era blestemat să poarte corpul de vulpoi. ISPIRESCU, L. 300.
       • locuțiune adjectiv și adverb (În legătură cu lupte, încăierări etc.) Corp la corp = (care se desfășoară) de aproape, pieptiș, în luptă dreaptă; prin extensie înverșunat, aprig. (figurat) M-am luptat corp la corp cu traiul zilnic. MACEDONSKI, O. I

11.
       • Expresia: A face corp cu cineva = a se uni, a se asocia cu cineva. Generoșii au făcut, la 1899, corp cu partidele burgheze, trădînd interesele clasei muncitoare.
♦ Trupul fără cap; trunchi. își slobozi zîna întreg corpul prin pod în jos, și în urmă capul. RETEGANUL, P. IV

11.
       • locuțiune adjectiv De corp = care se referă la trup, care privește trupul; care se poartă direct pe trup. lenjerie de corp.
♦ (Uneori determinat prin «neînsuflețit») Cadavru. Corpul defunctului.

2. Partea principală a unui obiect, a unei construcții, a unei mașini etc. Corpul corăbiei. Corpul unui șurub.
♦ Conținutul, cuprinsul unei scrisori, fără formulele de introducere și de încheiere și fără adresă; cuprinsul unei cărți. În corpul scrisorii sînt toate datele.

3. (Adesea determinat prin «de casă» sau «de case s) Fiecare dintre clădirile situate pe același teren (într-o curte comună) sau aparținînd aceluiași proprietar; rînd de case. Locuința lui era chiar în corpul de case de alături. REBREANU, R. I 27.

4. (fizică) Agregat de molecule, porțiune determinată de materie.
       • Corp străin = particulă care se deosebește de un tot de altă natură în care se găsește.
♦ (chimie) Substanță organică sau anorganică.
       • Corp simplu = substanță ale cărei molecule sînt formate din atomi de același fel; element. Hidrogenul este un corp simplu. ▭ Corp compus = substanță chimică ale cărei molecule sînt formate din atomi ai mai multor elemente. Acidul clorhidric este un corp compus. ▭ Corp activ vezi activ. (anatomie) Corp calos vezi calos.
♦ (astronomie, în expresie) Corp ceresc astru. Luna și pămîntul sînt corpuri cerești.
♦ (În expresie) Corp geometric = corp mărginit de fețe (plane sau sferice) definite geometric. Cuburile și piramidele sînt corpuri geometrice.

5. (În expresie) Corp delict = obiect care a servit la săvîrșirea unei infracțiuni sau asupra căruia s-a săvîrșit infracțiunea, adus în justiție ca probă materială contra acuzatului.

6. Unitate cu care se măsoară în tipografie mărimea literelor. Literă de corp 10.

II. Nume dat unor grupuri, unor colectivități etc.

1. Totalitatea persoanelor care, prin funcție sau profesie, formează o unitate deosebită, legal constituită ca atare. vezi breaslă, tagmă. Pe lîngă Comisia de standardizare funcționează un corp de verificare.
♦ Corp constituit = colectivitate de persoane organizată de obicei pe baza unei legi. Colegiul avocaților e un corp constituit. ▭ Corp diplomatic = totalitatea reprezentanților diplomatici ai statelor străine în interiorul unui stat oarecare; totalitatea diplomaților care reprezintă un stat în afara hotarelor sale. (Ieșit din uz) Corp didactic = totalitatea personalului care predă în învățămînt. Corp legislativ (sau legiuitor) = totalitatea deputaților dintr-o adunare legislativă. Prezidentul corpului legislativ. NEGRUZZI, S. I 327.

2. (Cu determinări introduse prin prepoziție «de» și precizînd natura) Mare unitate militară, cuprinzînd mai multe divizii, de regulă de aceeași categorie. Corp de tancuri. Corp de cavalerie. Corp de armată. ▭ După 1807, Tudor [Vladimirescu] intră în corpul de voluntari numit «panduri» al generalului rus Miloradovici, pentru a lupta împotriva turcilor. istorie R.P.R. 292.
       • Corp de gardă = clădirea sau încăperile care adăpostesc garda la o unitate militară. Ușa corpului de gardă se dă în lături și un. val de lumină izbucnește, curgînd pe șoseluța înclinată. SADOVEANU, Ó. VI 283. La Vidin furăm primiți de soldații de garnizoană ce ne prezentară armele, apoi ne luară între baionete și ne duseră la un corp de gardă. BOLINTINEANU, O. 266. Corp expediționar = o parte din forțele armate ale unui stat, trimisă în scopul unei acțiuni îndepărtate, în afara granițelor. (învechit) Corp de trupă = unitate militară (de regulă regiment sau batalion) independentă. Ministerul de Război a găsit că-i mai prudent să-l dea la marină decît la un corp de trupă. BART, E. 120.

3. Comus. Corp de legi.