Ce înseamnă locuțiune adjectiv de ansamblu?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv de ansamblu": care se referă la elementele generale ale unui lucru; general, unitar

" Stanica ajunse in fata casei lui, dar cand vazu o fereastra luminata si fumul iesind pe cos, o crezu repede vapor si o rupse la fuga, tinand-o doar pe buza soselei, ca nu cumva sa cada in apa mari i inchipuite, care-si invrajbea valurile la mal, cand socotea el, se albeau de furie.
La marginea asezarii, pe o culme mica, parintii intelepti ai satului, ales primarul Glavan si notarul Parvu, ridicasera un foisor inalt de lemn, cu scari rasucite si o platforma cu geamlac colorat. Pentru inspectii. Adica de ce sa mai coboare controlul in sat cu piciorul, sareta ori trasura, cand de pe uliti nu puteai vedea tot sau mai puteai si auzi vreo vorba rea ori piezisa. Pe cand de aici, de sus, se putea vedea usor cum creste satul: mai un acoperis, mai o bina noua, mai Se gasea ce, in camera-platforma se putea lua si o gustarica si un paharel, geamlacul era colorat, va sa zica �viziune de ansamblu si specifica" se poate avea, gandise si lamurise notarul Parvu, care avusese ideea.
Cu doua nopti inainte, viscolul mancase o poiata de sita din acoperisul foisorului, de care acum era proptita o scara lunga si ingusta. Pe ea se catara iute Stanica si se aseza in locul polatei, ca sa scape de inec."
Ciresele TREC, obrazul ramane poezie de Nicolae Velea

ANSÁMBLU, ansambluri, substantiv neutru

1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente izolate aparținînd aceluiași domeniu; totalitate. Prin aplicarea unui ansamblu de măsuri agrotehnice se vor crea condiții mult mai bune pentru creșterea producției globale agricole. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2547. Materialismul dialectic și istoric, concepția despre lume a clasei muncitoare, reprezintă un ansamblu de legi generale care guvernează toate formele de manifestare a conștiinței sociale. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339,1/2.
       • locuțiune adjectiv De ansamblu = care se referă la elementele generale ale unui lucru; general, unitar. Perspectivă de ansamblu.
       • Bălcescu a avut o privire de ansamblu asupra dezvoltării societății omenești pe teritoriul patriei noastre. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 330, 5/3.
       • Locuţiune adverbiala În ansamblu = în linii mari. În ansamblu, lucrarea prezentată juriului este bună.

2. Colectiv de artiști (profesioniști sau amatori). Ansamblu de estradă.
       • Ansamblul s-a închegat și s-a întărit prin recrutarea unui mare număr de elemente talentate. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 346, 3/1.