Ce înseamnă locuțiune adjectiv cu potriveală?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv cu potriveală": potrivit, nimerit

"Nicusor isi asaza minutele lui zglobii, chiar ca doua pasarele; s-a facut un ciorchine ce se leagana in sus si in jos �cirip cirip" apoi deodata cladaria se strica si-ntr-o invalmaseala nebuna miinile se bat intre ele, pe cind copii tipa cit ii tine gura: �Gara, gara, gara", chiar parca ar fi dat uliul intr-un stol de vrabii gurese.
Asezarea si potriveala miinilor insa se face greu.
Ionica incepe �gara" inainte de vreme, asa ca se lasa de jocul acesta si incep �barba barbarie, gura gurarie", unde plodul cel rasfatat are rolul de seama. "
Singuri poezie de Vasile Voiculescu

"Copilul ii spuse, sufocandu-sc, ca l-a trimis taica-sau la cooperativa.. . o scrisoare mai veche sa functioneze la clasele unu-patru. ii zvacneau obrajii si ochii i se aprinsera si se marisera de ti-era teama sa nu sara din casutele lor. invatatoarea incepu sa banuiasca de ce e vorba si o apuca un tremur al mainilor de nu mai nimerea ochiurile pantofilor. il chema pe copil in casa sa-i dea niste dulceata de prune de vara si nu-l mustra cand el pata tislaifarul curat de pe fata de masa. ii mangaia absenta crestetul, cu parul tuns scurt, si simtea cum incet, incet o potopeste o bucurie marc, cum nu mai avusese de mult.
Avu ca de obicei pornirea de a chibzui, de a opri din ea un stoc de siguranta, dar simti ca bucuria de acum era asa de rotunda si mare, incat n-o poate prinde si masura, ca sa vada ce c sigur si ce c nesigur in ca. isi spuse atunci ca azi n-avea cine sa-i dea telegrama si ca toata potriveala aceasta avea in ca ceva de necrezut.
Gasi insa zeci de posibilitati datorita carora totul putea fi adevarat si bucuria, speriata o clipa, i se intoarse. "
Bucurie poezie de Nicolae Velea

POTRIVEÁLĂ, potriveli, substantiv feminin

1. Potrivire, asemănare; conformitate, acord. Frățiile de război se leagă repede; dar prietinia mai domol își face loc, după potriveala sufletelor. SADOVEANU, O. VI 21. Și ce socotești d-ta, leliță, c-aici, adică, să nu fie nici o potriveală? DELAVRANCEA, H. T. 134. Între organism și viață trebuie să fie o absolută potriveală. CARAGIALE, N. forme 25.
       • locuțiune adjectiv Cu potriveală = potrivit, nimerit. Și unde n-a început, măi tată, să cînte țiganul niște cîntece ca acelea, mîndre și cu potriveală, de toți au rămas cu ochii holbați. ȘEZ. VII 38.

2. Coincidență, întîmplare potrivită. Se înapoiau după o lună și era parcă o potriveală că atunci nu mai dogorea soarele, iar serile începeau să fie răcoroase. PAS, Z. I 240. Chiar în căprăria lui se nimerise. Dar potriveala asta, se gîndea Sandu, n-a fost la întîmplare, a fost într-adins făcută. MIRONESCU, S. A. 58.