Ce înseamnă locuțiune adjectiv cu miez?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv cu miez": cu tâlc, substanțial

"
Sloi de gheata-n miez de vara.“
„Oh! dragut barbatul meu,"
Muierusca din Brasau poezie de Vasile Alecsandri

" Sub care prielnic dat-ai adapost at`tor neamuri!...
Totul ii azi din radacina p`na-n v`rf, din miez in
coaja "
La statua lui ioan eliade radulescu poezie de Alexandru Vlahuta

MIEZ, (rar) miezuri, substantiv neutru

1. Partea interioară, mai moale, a unui fruct, a unei legume, a pîinii etc. Să vă dea... colivă cu miez de nucă. CREANGĂ, A. 39. Să vină la mine, că-l voi hrăni cu miez de nucă. EMINESCU, N. 27. Pere cu miezul roșu. ȘEZ. V 68.
♦ Partea cea mai dinăuntru, interiorul unui lucru oarecare; mijloc, inimă. îl chinuia piciorul, parc-ar fi avut o dihanie cu dinți ascuțiți, ce i se tîra prin miezul osului coapsei. DUMITRIU, B. forme 133. A tras în miezul tîrgului la hanul lui Manuc. CARAGIALE, O. III 29. Deveni... mic ca un mărgăritar albastru, stropit cu stropi de aur și c-un miez negru. EMINESCU, N. 65.
       • Miezul nopÈ›ii = mijlocul, jumătatea nopÈ›ii.
♦ (tehnică) Miez de turnătorie = parte detașabilă a unei forme de turnătorie, așezată în aceasta pentru a se obține golul interior sau scobiturile laterale ale unei piese turnate. Armătură de miez - scheletul metalic al unui miez de turnătorie executat din sîrmă de oțel, din fontă etc.
♦ (Regional) Fărîmâ, bucățică. Cînd cînta, se gîndea la cei șapte copii, slabi, galbeni de foame și la nevasta lui, rămasă, de luni de zile, fără un miez de pîne. CAMILAR, N. I 26.

2. figurat Parte esențială, fond, conținut al unui lucru. Faceți să scapere miezul cuvîntului, Bobul adînc de lumină, Care mîngîie, care alină. DEȘLIU, G. 34. Munca noastră îi miez din lupta noastră. DAVIDOGLU, M. 61. Am putea să abordăm însuși miezul articolelor d-lui Panu, adică relația dintre eminescienii noștri de azi și literatura trecută. GHEREA, ST. Hristos III 162.
       • locuÈ›iune adjectiv Cu miez = substanÈ›ial, valoros, bogat. Din povestirile lui cu miez È™i de o îngăduitoare ironie, nenea Iorgu È™tia întotdeauna să-nsufleÈ›ească un ceas de plictiseală. C. PETRESCU, S. 102.
       • Expresia: A intra în miezul lucrurilor = a pătrunde în fondul problemelor, a studia chestiunile adînc, în profunzime. A vorbi fără miez = a vorbi cuvinte deÈ™arte, fără temei.

3. figurat (În legătură cu noțiuni temporale) Mijloc, toi. Cînd mi-am revenit complet în fire... era miezul nopții. GALACTION, O. I 242. Era-n amiazi și-n miez de vară Și soarele-a scăzut spre seară. COȘBUC, P. I 102. Avea o împărăteasă tînără și zîmbitoare ca miezul luminos al zilei. EMINESCU, N.

3.

– plural și: (m.) miezi (VLAHUȚĂ, O. A. II 87), mieji (DELAVRANCEA, T. 147).