Ce înseamnă locuțiune adjectiv, adverb fără sau lipsit de scrupul sau scrupule?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv, adverb fără sau lipsit de scrupul sau scrupule": care se comportă, acționează fără a ține seamă de nici un considerent moral în atingerea unui scop

" Dar n-ai talent!
Esti fara scrupul si masura
Cand vrei sa scapi de-un concurent."
Catrene improvizate poezie de George Topirceanu

"
Un vant izbeste-n geamuri fara scrupul
Si clopotele-n funii se-nfioara, "
Vitraliu autumnal ( I ) poezie de Arcadie Suceveanu

SCRÚPUL, scrupule, substantiv neutru Rezervă în felul de comportare al cuiva, izvorîtă dintr-un sentiment foarte dezvoltat al cinstei, al moralei, al corectitudinii și al datoriei. Unul din scrupulele lui Eminescu

– devenit aproape idee fixă

– pare să fi fost întotdeauna acela de a nu împovăra pe ai săi cu întreținerea lui. CĂLINESCU, E. 158. Nu principiile, dar chiar simple scrupule politice îi par niște fleacuri, niște nimicuri demne de copii, iar nu de oameni serioși. GHEREA, ST. Hristos I 342.
       • (Poetic) Orice scrupul tăcu în sufletul lui. BOLINTINEANU, O. 453.
       • locuțiune adjectiv și adverb Fără (sau lipsit de) scrupul (sau scrupule) = fără nici o considerație morală cînd este vorba de atingerea scopului; lipsit de moralitate, incorect. Sînt lipsiți de orice scrupule, adevărat

– observă și Predeleanu. REBREANU, R. I 263. Un critic are și el dreptul și chiar mai multe drepturi încă Să dea-n vileag pe toți aceia care fără scrupul și sfială Denaturează poezia. ANGHEL-IOSIF, C. M. II

9. E un plastograf, un falșificator de polițe, om fără cel mai mic scrupul. GHEREA, ST. Hristos I 342. Ambițios, fără scrupule... se ilustră chiar din prima legislatură. VLAHUȚĂ, O. A. III 45.

– plural și: scrupuluri (REBREANU, R. II 51).