Ce înseamnă locuțiune adjectiv, adverb fără de pată?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv, adverb fără de pată": curat, nevinovat; neprihănit, cast

" Si omul bun nesocotit.
Pe fruntea mea n-am nici o pata —
Zadarnic! — sunt un osandit,"
Psalmi moderni poezie de Alexandru Macedonski

" Iar muntii cei gigantici abia niste copii;
O pata cenusie in josul meu s-arata,
E marea care vecinic cu panze e-ncarcata"
Noaptea de noiembrie poezie de Alexandru Macedonski

PÁTĂ, pete, substantiv feminin

1. Semn, urmă lăsată pe un corp de o materie de altă culoare, de un corp gras, de murdărie etc. Pleacă iar, lăsînd în urmă Pete negre pe zăpadă. TOPîRCEANU, B. 72. Picuri mari de ploaie cădeau necontenit și tot ce era alb purta acum o pată. ANGHEL, PR. 94.
       • figurat Decît în cartea țării să las o neagră pată. Mai bine cu-al meu sînge s-o văd azi inundată. ALECSANDRI,

I. II 178. Alexandru Lăpușneanul... lăsă o pată de sînge în istoria Moldaviei. NEGRUZZI, S. I 165.
♦ Porțiune, petec diferit colorat pe un fond omogen. Nava se depărta fâcîndu-se din ce în ce mai mică, o umbră... o pată... un punct... nimic. BART, E. 237. Nici o pată de nor nu plutea peste seninul albastru și limpede. HOGAȘ, M. N. 170. E a doua zi de sfîntul Gheorghe. Ceru-i fără pată cît de slabă în tot largu-i, de jur împrejur. CARAGIALE, O. I 368.
       • (Poetic) Mestecenii și cireșii însemnau pe luncă pete de aur vechi și de aramă. SADOVEANU, forme J. 364. Spre miazăzi, dincolo de Valea Zăbalii, cad pete de soare pe munții verb reflexiv:ancii. VLAHUȚĂ, O. A. II 94.

2. Porțiune pe corpul animalelor sau păsărilor unde părul sau penele sînt de altă culoare. Graurii noștri cu penele negricioase și presărate cu pete albe sau sure... trăiesc în Europa

– din fundul Șvediei pînă în insula Malta

– și chiar în Africa. ODOBESCU, S. III 31.
♦ Părticică a pielii corpului divers colorată. Pe obraz avea pete vinete care se cojeau. DUMITRIU, N. 27. El văzu că pe obrazul lui din slînga sînt niște pete negre. ISPIRESCU, L. 377.

3. (Mai ales la plural ) Porțiune întunecată care se observă cu ochiul liber sau cu telescopul pe suprafața soarelui, uneori și a lunii sau a altui corp ceresc. Vezi tu colo, în lună, niște pete?

– Le văd. CREANGĂ, O. A. 156. Eu sînt de cînd pe mîndrul soare Nu erau pete arzătoare, De cînd un purice ușor Purta potcoavă la picior. ALECSANDRI, T. I 392.
       • Expresia: A căuta (sau a găsi) pete în soare = a vedea cu orice preț defecte acolo unde nu sînt; a căuta nod în papură. Iar cine caută pete, le găsește chiar în soare. HASDEU, R. vezi 133. M-am lot oprit, cum vezi, dinaintea temerii de a nu intra în gura lumii, care găsește pete chiar în soare. GHICA, S. 293.

4. figurat Defect moral, faptă care știrbește onoarea, reputația cuiva; rușine, stigmat. Despre sora aceasta coanei Leanca nu-i venea la îndemînă să vorbească... fiindcă aruncase o pată asupra familiei. PAS, Z. I 183. Vor căta vieții tale Să găsească pete multe. EMINESCU, O. I 134.
       • locuțiune adjectiv Fără (de) pată = curat, nepătat, nevinovat, neprihănit; cast.