Ce înseamnă locuțiune adjectiv, adverb de trebuință?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "locuțiune adjectiv, adverb de trebuință": folositor, necesar, util; trebuincios

" Din nou ca sa rasune liber si sa reia a lui putere,
Padure, are trebuinta de cadr ul si de umbra ta.
Cu gandurile mele singur as vrea ca sa ma pierd in tine,"
Padurea poezie de Alexandru Macedonski

" Neputincios si greu.
Caci niciodata omul prin slaba-i cugetare Nu va ghici natura-ti, putere, Dumnezeu! Dar tu, ce-nalti un munte cand trebuinta cere,
Al zilei imperat r!"
La baile cleopatrei poezie de Dimitrie Bolintineanu

TREBUÍNȚĂ, trebuințe, substantiv feminin

1. Nevoie, necesitate. Faptul că Voltaire n-a înțeles pe Shakespeare se generalizează pentru trebuința cauzei. GHEREA, ST. Hristos II 73. O neapărată trebuință a face să reînvieze spiritul de unire și dorința de lucrare. GHICA, A. 796.
       • (În legătură cu verbul «a avea») Cine are trebuință, să vie la dînsul. ISPIRESCU, L.

1. Nu ai trebuință de slugă la drum? CREANGĂ, P. 199. N-am trebuință de tine ca să-mi învăț limba mea. NEGRUZZI, S. I

10.
       • locuțiune adjectiv și adverb De trebuință = folositor, necesar, util. Aceea are să fie de trebuință la talpa iadului. CREANGĂ, P. 146. Sultanul Suleiman crezu de trebuință 300000 de otomani, pentru a putea alunga din Moldova pe Petru Rareș. HASDEU,

I. vezi 83. Este de trebuință a populariza între romîni aceste idei. BĂLCESCU, la GHICA, A. 357. Dobitocul se face omului de trebuință. CONACHI, P. 290.
♦ Interes. Să nu se ceară adevăr de la cea care are trebuință să-l tăinuiască. SADOVEANU, despre P. 140.

2. (Ieșit din uz) Treabă, chestiune, afacere. Am o trebuință cu despre Nae Girimea. CARAGIALE, T. II 78. Sărmanii oameni era să facă un drum... zădarnic, pentru că acolo nu aveau nici o trebuință. DRĂGHICI, R. 24.

– plural și: (învechit) trebuinți (CONACHI, P. 265).