Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
LACÚSTRU, -Ă, lacustri, -e, adjectiv (Despre animale sau plante) Care trăiește sau care crește în lacuri.
• (arheologie) Cetăți sau locuințe lacustre = cetăți, locuințe clădite pe stîlpi, la margine de lacuri, mai ales în epoca preistorică sau, în epoca noastră, în unele regiuni din Africa, Noua Guinee sau America de Sud. Alături este un fel de pavilion, ca o locuință lacustră, cu acoperișul tras mult în afară peste clădire. CĂLUGĂRU, O. P.
15. (geologie) Teren lacustru sau formație lacustră = teren sau formație geologică care a luat naștere prin depunere pe fundul unei ape dulci.
