Ce înseamnă literar scriere dramatică?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "literar scriere dramatică": piesă, lucrare dramatică, operă dramatică

" Un poem ca un suvoi ce vuieste, primavara, intr-o vale ingusta.
O scriere pe a carei durata m-am simtit chemat inapoi
de alunii si frasinii de argint ramasi in extaz ai memoriei."
LUMINI DIN DEPARTARI poezie de Mircea Barsila

" Dincolo de lumina, dincolo de soarele si vraja marii, femei palind sub arme ucigase, martire ale unui profet singeros.
Si cita poezie a pus Pierre Lotti in zugravirea vietii de harem ! Ce fermecatoare pagini in faimoasa lui scriere : �Les Desenchantees"
Marea pairea ca evoca dinspre Stambul murmurul salbaticiei si omorurilor mahomedane"
Terase albe poezie de Agatha Bacovia

SCRÍERE substantiv feminin (< scrie, conform latina scribere):

1. sistem de semne grafice convenționale, prin care sunt reprezentate în scris obiecte, fenomene, întâmplări, cuvintele, silabele sau sunetele unei limbi. Există 350 de feluri de scriere.
       • pictográfică: substantiv sub forma unor desene

– pictograme, ce reprezentau grafic obiecte, fenomene sau întâmplări. Ea constituie prima fază a substantiv la toate popoarele lumii, prima încercare de a transmite grafic o cantitate de informații (vezi și pictográmă).
       • ideográfică: substantiv cu ajutorul unor simboluri denumite ideograme: notare a ideilor prin semne care reprezintă obiectele puse în relație. Ea constituie a doua fază în dezvoltarea substantiv Există trei feluri de substantiv ideografică distincte: substantiv hieroglifică, substantiv cuneiformă și substantiv chineză.
       • hieroglífică: substantiv cu ideograme pictate sau gravate, apărută în antichitatea egipteană pe la anul 3000 î.e.n. Dispunea de 3000 de hieroglife. Din ea s-au dezvoltat substantiv hieratică și substantiv demotică.
       • hierátică: substantiv hieroglifică apărută în mileniul al III-lea î.e.n. în Egiptul antic și folosită în documentele comerciale.
       • demótică: substantiv hieroglifică cursivă egipteană, simplificată mult și având aspect stenografic, apărută în secolul al VIII-lea î.e.n.
       • cuneifórmă: substantiv ideografică, cu ideograme de forma unor cuie, imprimate în lut, folosită de popoarele mesopotamiene (sumerieni, akkadieni, babilonieni, asirieni, alamiți etc.).
       • chinéză: substantiv ideografică folosită de chinezi încă din anul 3000 î.e.n. Dispune de 5.000 de ideograme.
       • rúnică: substantiv a vechilor popoare germanice, cu semne

– rune

– derivate dintr-un alfabet italic de nord, folosită inițial ca substantiv religioasă secretă. Inscripții runice s-au găsit în țările scandinave și pe una din piesele Tezaurului de la Pietroasa din țara noastră.

2. text scris. S. este un cod de comunicare de gradul al II-lea (în raport cu limbajul, care este un cod de comunicare de gradul I).
       • fonétică: ortografie fonetică (vezi); substantiv bazată pe folosirea unui sistem de semne, care reprezintă aspectul sonor al cuvintelor dintr-o limbă. A fost folosită pentru prima dată de fenicieni

– inventatorii alfabetului

– în jurul anului 800 î.e.n. Din ea au apărut ulterior celelalte sisteme de substantiv alfabetică literală (care notează fonemele): ebraică, arabă, indiană, greacă, sanscrită, latină, gotică, chirilică etc. și sistemul de substantiv silabică (care notează silabele), folosit de japonezi. S. fonetică literală și silabică reprezintă a treia fază și ultima în dezvoltarea substantiv popoarelor. S. chirilică introdusă în limba română din secolul al XVI-lea (și înlocuită cu substantiv latină la 1860) avea 43 de litere și foarte multe semne diacritice. Ea a fost ulterior simplificată de Ienăchiță Văcărescu în gramatica sa (la 33 de litere) și de

I. Heliade Rădulescu, tot în gramatică (la 28 și apoi la 27 de litere).
       • alfabétică: substantiv literală, bazată pe un alfabet care redă sunetele de bază ale unei limbi.
       • gótică: substantiv cu caractere colțuroase, apărute în Apusul Europei în evul mediu.
       • etimológică: ortografie etimologică (vezi ortografíe).
       • caligráfică: substantiv concepută ca preocupare artistică, bazată pe decorațiuni cu frontispicii, cu inițiale ornamentale și cu miniaturi. Este specifică manuscriselor medievale grecești, siriene, georgiene, armene, franceze, italiene, cehe etc. Pentru limba română se poate da ca exemplu substantiv caligrafică cu litere chirilice (slavone), realizată în principalele mănăstiri din Moldova și din Țara Românească în evul mediu (Putna, Neamț, Tismana, Căldărușani etc.).
       • dictándo: substantiv obișnuită, pe caiete liniate cu linii paralele orizontale, realizată după dictare.
       • curéntă: substantiv ușoară, curgătoare, fluentă, rapidă.
       • cursívă: substantiv care imită scrisul de mână; substantiv aplecată spre dreapta.

3. exprimare în scris; compunere, redactare a unui industria textilă
       • coréctă: substantiv fără greșeli, fără defecte, conformă cu normele lingvistice (ortografice, de punctuație și de redactare).
       • greșítă: substantiv care nu e conformă cu normele lingvistice (ortografice, de punctuație și de redactare).
       • lizíbilă (descifrábilă): substantiv care se poate citi și înțelege ușor; substantiv limpede, deslușită.
       • ilizíbilă (indescifrábilă): substantiv care nu se poate citi și înțelege ușor; substantiv neclară, nedeslușită.
       • incoeréntă: substantiv fără șir, lipsită de legătură logică între cuvinte și între propoziții.
       • emfátică: substantiv nenaturală, prețioasă, umflată, bombastică.