Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
evanghelie substantiv feminin [Atestat: COD. VOR. 20/30 / V: (îvr) nge, (înv) iu sn, (înv) nge sn, (îvr) iv, (reg) ivanghilie[1], ivangelie, ivăn, (pop) vanghelie, (reg) vangelie, vanghilie / Plural: ii / Etimologie: mgr εὑαγγέλιον, vsl євангєлиѥ] 1 Doctrina religioasă a lui Iisus Hristos. 2 Fiecare din cele patru scrieri din Noul Testament, care expun viața și doctrina lui Iisus Hristos. 3 Carte de ritual creștin, care reunește cele patru scrieri din Noul Testament, care expun viața și doctrina lui Iisus Hristos Si: evangheliar, tetraevangheliu. 4 (Pfm; îe) Literă (sau cuvânt) de Lucru mai presus de orice îndoială, care trebuie acceptat întru totul. 5 (Pfm; îe) A-și vârî (sau a-și pune, a-și băga, a-și pleca) cap(ul) (sănătos sau zdravăn, teafăr) sub A se însura. 6 (Îae) A-și cauza singur încurcături. 7 Fiecare dintre capitolele unei evanghelii (2) citite în cadrul unei slujbe religioase. 8 Moment al liturghiei sau al altei slujbe religioase în care se citește un capitol din evanghelie (2). 9 (Pfm; îe) A-i citi (cuiva) ia A mustra (pe cineva). 10 (Fig) Scriere fundamentală pentru un crez, pentru o doctrină. corectată