Ce înseamnă lingvistică; în sintagma caz oblic?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "lingvistică; în sintagma caz oblic": nume dat uneori în gramatica română cazurilor genitiv și dativ, iar în gramatica altor limbi, în mod curent, tuturor cazurilor, cu excepția nominativului și a vocativului

"
in zi nu cere nimeni sa cada oblic ploaia -soseaua duce numai din
Herta la "
E ziua cea din urma poezie de Benjamin Fundoianu

"Mestecenii si-arunca furtunile din piept:
Pe loc si oblic pare ca fuge lumea-ntreaga.
Caci uraganul vajnic cu nari suieratoare, "
In uragan poezie de Horia Furtuna

ÓBLIC, -Ă, oblici, -e, adjectiv

1. Care e înclinat față de o dreaptă sau față de un plan; pieziș, plecat, aplecat. În lumina oblică a soarelui de toamnă, scăpărară arme. SADOVEANU, Z. C.

11. O rază oblică străpungea frunzele. PETRESCU, S. 142. La bătălia de la Sibiu... vedem pe Mihai a da rânduielii sale de bătălie o poziție oblică. BĂLCESCU, O. I 29.
       • (Adverbial) O rază de soare a intrat oblic prin fereastra deschisă. C. PETRESCU, C. vezi 212.
♦ (Despre cilindre și prisme) Care are generatoarele sau muchiile înclinate față de bază; (despre conuri și piramide) cu dreapta care unește vîrful cu centrul bazei înclinată față de bază.
♦ (Despre ochi) Cu colțurile exterioare ridicate spre tîmple; codat. Era într-adevăr foarte tînără, cu obrajii mari albi de tot, cu ochii negri puțin oblici. CAMIL PETRESCU, N. 4

2. (În opoziție cu caz direct, numai în expresie) Caz oblic = nume dat uneori în gramatica romînă cazurilor genitiv și dativ, iar în gramatica altor limbi, în mod curent, tuturor cazurilor, afară de nominativ și vocativ.