Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
MARCHITÁN, marchitani, substantiv masculin (Învechit și arhaizant) Negustor (în special ambulant) de mărunțișuri. vezi bocceagiu, colportor. Se jură, se văicăresc fără lacrimi, ca niște marchitani. CAMIL PETRESCU, U. N. 304. Trandafirii de mătase, rourați cu sticlă pisați... de la cel mai de seamă marchitan din București. MACEDONSKI, O. III
10.
– Variante: marchidán (G. M. ZAMFIRESCU, SE. M. N. I 17), mărchidán (ȘEZ. VI 156), marchitán substantiv masculin
