CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
ă in literatură " Peste treizeci si sase de ceasuri, cind viscolul se ostoise, gospodarul Ganciu Kola din satul Beslita, din Bulgaria, la sapte kilometri departare de Dunare, indrazni sa iasa din casa, dupa ce cu multa cazna izbutise s-o desfunde dintr-un gorgan de nea. Cea dintii grija a lui a fost sa se duca la grajd. Avea vite care flaminzeau si insetau inchise acolo de trei zile incheiate. Nu baga de seama Ia inceput ca intrarea fusese dichisita si ca veriga s-a lasat scoasa fara mare greutate. Deschise usa. Ziua navali cu lumina inauntru. Animalele il simtira si se miscara, lihnite Ganciu intra si inainta; clipind, se opri si casca gura: acolo, alaturi de vite si intre picioarele lor, zaceau pe paie niste momii infofolite in straie de pe care inca nu se scuturase zapada. Unii lungiti in ieslea incapatoare. Nu se miscara. Pareau morti. Bulgarul se sperie. La inceput vru sa fuga. sa strige isi lua scama: cine putea sa-l auda si sa sara? Satul era inmormintat in nameti. Privi mai cercetator si asculta. Se auzea cum sforaie. Nu erau deci morti. Atunci tilhari? Hoti de vite prinsi de viscol? Ce sa faca? Lucrul cel mai cuminte era sa alerge la jandarmerie. Dar cum? Toate ulitele erau infundate. Ar fi trebuit sa sara din acoperis in acoperis pina acolo. Vitele se uitau la el si mugeau usor Cereau mincare si se mirau ca nu le da. El privi si asculta din nou[Oaspctii nepoftiti dormeau bustean, nu se prefaceau. Se hotari sa ingrijeasca mai intii de dobitoace. Se strecura binisor in pod si dete jos fin, priveghind ce se intimpla si gata s-o zbugheasca. Adormitii nu se clintira. Iesi apoi si se intoarse cu caldarile de apa, pe care le puse linga usa, ca la nevoie s-o poata incuia peste cei dinauntru. Vitele se apropiara si se adapara pe rind." Viscolul poezie de Vasile Voiculescu "Deasupra, peste turma-i de cheanturi si gurguiuri La poale-i insirata gorgan langa gorgan, Sumete " Penteleul poezie de Vasile Voiculescu |
Definiție din
GORGÁN, gorgane, substantiv neutru Ridicătură de pămînt în formă de căpiță; movilă. Conacul Hagiu... era așezat între salcîmi rari, bătrîni, pe un gorgan revărsat, la marginea pustiei de la Dropii. SADOVEANU, M. C. 20. Dicționarul limbii romîne literare contemporane ♦ Movilă în care se crede că ar fi un mormînt străvechi; tumulus. Gropnițele civilizaților coloniști ai Miletului s-au amestecat mtre gorganele mai vechi ale Sciților. SADOVEANU, O. L. 8. Deodată mi-au apărut în largul pustiei gorganele străvechi, în care cei dintăi rătăcitori ai acestei lumi izolate și-au astrucat osemintele. id. O. A. II 212. – Variantă: curgán (SADOVEANU, N. P. 287) substantiv neutru |