eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă limba română și scriban < limba bulgară kločă?

Care e limba română și scriban < limba bulgară kločă?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "limba română și scriban < limba bulgară kločă":
a cotcorozi, dar care este, după toate probabilitățile, o creație expresivă din limba limba română




Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
CLOCÍ, clocesc, verb IV.

1. intranzitiv (Despre păsări) A ședea pe ouă încălzindu-le, pentru a scoate din ele pui. Ian uită-te colo, sub țărmurii mării de cea parte, cum șede rața pe ouă și clocește! RETEGANUL, P. III 19.
       • tranzitiv Graurii... după ce in luna lui iunie și-au clocit ouăle lor cenușii, în cuiburi străine sau în scorburi de copaci, se adună de petrec în stoluri. ODOBESCU, S. III 31. Ce stai acolo parcă clocești ouă... Dă-te gios să se mai ușureze trăsura. ALECSANDRI, T. I 112.
       • figurat [Sărăcia] se duse să-și clocească ouăle în oțelele puștilor vînătorilor. ISPIRESCU. L. 209.
♦ Expresia: A cloci o boală = a fi pe cale de a cădea bolnav, a simți că se încuibează o boală. (figurat) Mă Mitrea, prietene; tu clocești în tine o boală. SADOVEANU, M. C. 124.

2. Tranz figurat A plănui, a urzi, a pune la cale. Ce dracul are Osman?... Clocește iar verb reflexiv:eo hoție în cap. La TDRG. Cu gura zicea... unele... dară în capul lui clocea alte gînduri spurcate. ISPIRESCU, L. 273. Colo, jos, în Suceava, găsi-vei răzvrătirea, Clocind și pregătindu-ți mărirea sau pieirea. ALECSANDRI, T. II 68.
♦ A se gîndi în tăcere și cu insistență la ceva. Se duse la hodină, ca sâ-și clocească nădejdea. SADOVEANU, Z. C. 312. Bătrinul se înveselise, pe cînd Gogolea clocea în el gînduri mîhnite. SADOVEANU, forme J. 472.

3. intranzitiv figurat A sta inactiv, a lenevi, a trîndâvi. Ți se părea că vecinii au ochii asupra ta și că, între ei. se întreabă de ce clocești acasă. PAS, Z. I 255. Să ieșim și noi la vînat, că mi s-a urît clocind acasă pe vatră. ISPIRESCU. L, 313.

4. reflexiv (Despre alimente alterabile) A se strica, a se altera.
♦ (Despre apă) A prinde un miros urît.
♦ figurat (Despre oameni) A se moleși de trîndăvie. Baba.. punea pe fata uncheașului la toate greutățile casei, iară fata ei se clocise de ședere. ISPIRESCU, L. 347.