Ce înseamnă limbă maternă?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "limbă maternă": limbă pe care și-o însușește cineva din prima copilărie, de la părinți, și pe care o folosește cu mai multă ușurință și siguranță decît limbile străine, învățate ulterior

" Intre timpi, si cai, si oameni...
Vant rapus. Si manzu-n spume, Navalise-n coama cerul, Si mi-l aratase lumii, Copiat dintr-o durere. Iar pe el porneau sa cearna Goluri mari din golul stepei, Si-l durea matern in carne Saua lui din pielea iepei...
Of, da manzul era cal Smuls din propria fiinta. Laptele din buze-oval I-a facut de piatra dintii. Si s-a rasucit la om, Alinand in el necazul, Insa omul era domn Si i-a sfartecat grumazul. Of, si cum am plans atunci,"
Mantui poezie de Anatol Codru

" pangareste paine, pangareste hram,
pangareste vatra, grai matern si neam.
Si eu zic: traiasca harul mai intai!"
Apel poezie de Dumitru Matcovschi

MATÉRN, -Ă, materni, -e, adjectiv Care vine din partea mamei, de mamă, propriu mamei. Privirea avea o înduioșare maternă. C. PETRESCU, C. vezi 209. În zece rînduri se silise a scutura tirania maternă a Caterinei Medici. HASDEU,

I. vezi XVII.
       • Limbă maternă = limbă pe care și-o însușește cineva din prima copilărie, de la părinți, și pe care o folosește cu mai multă ușurință și siguranță decît limbile străine, învățate ulterior. În Republica Populară Romînă se asigură minorităților naționale folosirea liberă a limbii materne, învățămîntul de toate gradele în limba maternă, cărți, ziare și teatre în limba maternă. CONST. R.P.R. 38. Rezultatul acesta îl atinge poetul dînd o întrebuințare personală instrumentului obștesc al limbii materne. VIANU, S.

6.