 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură "Eu, unul in toata vecia Trist, cu obrazul crispat, vulgar imi traiesc comedia.. Trec nestiut si discret. " Hexametrii tainei mele poezie de Eugeniu Sperantia " s-a asezat la o masa din margine langa un soi de pierde-vara vulgar - sacoul cadrilat si ciorapi albi -" Spre seara poezie de Gheorghe Grigurcu |
| Definiție din
VULGÁR, -Ă, vulgari, -e, adjectivDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Ordinar, grosolan; josnic, mitocănesc. Am fost și eu de verb reflexiv:eo cîteva ori la bal mascat... E dezgustător... E o înghesuială vulgară... Un miros de corpuri nădușite. CAMIL PETRESCU, T. II 68. Directorul regreta că s-a coborît să discute cu un om atît de vulgar. REBREANU, I. 13. 2. Lipsit de originalitate; comun, obișnuit, banal. [Ilenuța] grăbește, fiindcă o așteaptă acasă vulgare griji de gospodărie. C. PETRESCU, A. 459. Gherlaș a început să cunoască... o glorie ieftină, vulgară și lipsită de bani. SAHIA, N. 67. Comparațiunile lui Duiliu Zamfirescu... ies din cercul comparațiunilor vulgare. MACEDONSKI, O. IV 47. • (matematică) Logaritm vulgar = logaritm zecimal, vezi zecimal. Se cere să calculăm logaritmul zecimal sau vulgar al lui. N. ALGEBRA 75. 3. (Învechit, despre limbă) Vorbit de popor, popular. Mă condamni să-ți vorbesc în limba vulgară a părinților mei. ALECSANDRI, T. I 254. Nu știu, fi-va de toți înțăles acest cuvînt, căci este vulgar. BUDAI-DELEANU, Ț. 119. • (Învechit) Limba latină vulgară = limba latină populară. 4. Lipsit de suport științific; neștiințific. Era o epocă fără nici un ideal, dedată unui materialism vulgar. GALACTION, O. I 337. |
