Ce înseamnă lai, laie, lăi, adjectiv popular negru sau negru amestecat cu albaneză că e laie, că-i bălaie sau ba e laie, ba-i bălaie?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "lai, laie, lăi, adjectiv popular negru sau negru amestecat cu albaneză că e laie, că-i bălaie sau ba e laie, ba-i bălaie": ba una, ba alta; așa și pe dincolo

" Toate ma obosesc;
Tu imi erai nadejdea, tu insuf lai gandirea,
Tu faceai sa traiesc."
Te mai vazui o data poezie de Grigore Alexandrescu

"Coame d-aur, fete albe,
Ochii lai ca niste muri.
"
San-Marina poezie de Dimitrie Bolintineanu

lai (cuvânt limba franceza [lε]; la minnesängeri*, leich), una dintre cele mai importante forme ale liricii medievale, promovată mai ales de truveri*, foarte răspândită începând cu secolul 12 și încheind cu sfârșitul secolul

14. Este un poem cântat, cu acomp. instr., în care sunt exprimate sentimente personale. Originile sale se pierd în epoci îndepărtate; s-ar părea că a apărut în țările celtice prin secolul 6 (termenul desemnând la început un zgomot sau un sunet, apoi o melodie și în cele din urmă un cântec; nu este exclusă nici originea în imnurile latina popular și în secvențe [I, 1]; vezi și Kyrie eleison). L. pot fi întâlnite fie a) izolat, ca creații anonime sau de autori cunoscuți (acestea fiind formele cele mai șlefuite), fie b) inserate în lungile povestiri în proză. Cele din prima categorie sunt, în general, scurte (de la 60 la aproximativ 300 versuri), în principiu repartizate în 12 strofe. De obicei prima și ultima strofă sunt identice ca structură, asemănări putând interveni însă și între cele interioare. L. din a doua categorie erau formate, în general, din catrene octosilabice. Se pare că ar fi avut preludii* instr. Forma măiestrită a l. poate fi întâlnită în creația lui Guillame de Machaut. vezi virelai.