Ce înseamnă la plural canoanele utreniei și vecerniei?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "la plural canoanele utreniei și vecerniei": imnuri ale poeziei creștine din vechiul și noul testament, formate din două, trei, patru, șase, opt sau nouă ode pesne și compuse în forma actuală de sf

" Dar cum mai pune sfantul Petre
La rau canon pe-un biet crestin !
Cand cer sa beau, zice: “Cumetre, "
Umbra lui Istrate Dabija-Voievod poezie de Mihai Eminescu

" Batrinul a ascultat cu supunere si s-a clatinat adinc. Dintr-odata susurul de viata a secat in el. Si agonia, intrerupta miraculos citeva zile, a inceput iarasi, grea. Din nou s-au pornit veghile de noapte, injectiile, baloanele cu oxigen, cu care sa se mai innoade firul vietii pina la sfirsitul saptaminii.
Acum nepotul smulgea pentru batrin foile calendarului si ii cirmuia drumul catre vesnica alinare. Si in ceasul hotarit de nepot, la miezul noptii, cind dupa o placa de patefon au rasunat anuntate in limba engleza clopotele Ierusalimului si slujba invierii de la Sfintul Mormint, cu Cristos a inviat cintat dupa canon in douasprezece limbi, boierul Amza si-a dat duhul cu un zim-bet fericit pe chipul intors spre stramosii privilegiati, care-l asteptau sa-l imbratiseze in portile deschise ale raiului.
"
Moarte aminata poezie de Vasile Voiculescu

CANÓN, canoane, substantiv neutru

1. Lege sau regulă bisericească. Există un canon care îngăduiește și dezleagă pe omul călător-încolții de verb reflexiv:eme rea-... să se adăpostească, fie chiar cu patru cai... într-o biserică. GALACTION, O. I
♦ Regulă de purtare, normă morală.

2. Pedeapsă dată la călcarea unei reguli bisericești. Dă-mi canon, sfințite părinte, ca să-mi aduc aminte în toate zilele vieții mele și să nu mai păcătuiesc. SADOVEANU, J. 413. Andrei lasă pușca în strană, anină chimirul cu pistoalele și începe canonul. GALACTION, O. I 253. (Glumeț) Părinții pustnici din sfînta Agură mi-au dat canon să mănînc lapte numai-de la o vacă. CREANGĂ, P. 116.
       • figurat Suferință, chin. Să-tfi văzut cu cît canon înainta prin zăpada fără pîrtie și cu spatele adus cîrlig, v-ar fi fost milă de el. MACEDONSKI, O. III 119.

3. (În artă și literatură) Regulă făcînd parte dintr-un ansamblu de procedee artistice care se socoteau obligatorii într-o epocă dată; prin extensie regulă rigidă, formalistă. Canoanele estetice ale clasicismului.

4. Compoziție muzicală în care două sau mai multe voci, intrînd succesiv, execută împreună aceeași melodie. Canon pe patru voci.
♦ Cîntare bisericească.
       • figurat [Baba] se ridică de mijloc, întinde mina și-ncepe duios, după canonul ei: Faceți-vă milă și pomană, măiculiță, de o biată păcătoasă fără putere! CARAGIALE, O. III 52.