Ce înseamnă judece?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "judece": latina judicem

" Se trezi Adam in tartar =i-n pareri c-un serafin
La jude cu-ai sai il cheama inal a anoasa frunte.
Cufundat in cugetare de mirare, spaima plin,"
Moartea lui isus poezie de Gheorghe Asachi

" Eterna ca si lumea. Renunte cel ce spera.
A lumei istorie a lumei e judet.
Tu ai sperat — rasplata ti-a fost dar acordata — "
Resignatiune (din Schiller) poezie de Mihai Eminescu

júde (júzi), substantiv masculin –

1. În vechea organizare socială, judecător municipal care îndeplinea uneori și funcția de primar cu puteri limitate. Apare în Moldova, cu acest nume, din 1409; funcția sa era pe viață și se transmitea. –

2. În Muntenia, în secolul XVII, om liber. –

3. În textele religioase, domn, domnitor. –

4. Judecător, magistrat. –

5. (Transilvania) Primar. –

6. Conducător, căpetenie a unei companii sau a unei bresle.

– Variante judec. latina iūdex (Pușcariu 913; Candrea-Dens., 908; REW 4599; DAR), conform albaneză dzük, italiana giudice, prov., cat. jutge, limba franceza juge, spaniolă juez, portugheză juiz. plural vechi era judeci, din latina iudices (conform cap-capete, om-oameni), de unde s-a refăcut sing. analogic judec. Primele 3 sensuri sînt învechit

– derivat judeceasă, substantiv feminin (Transilvania, nevastă de primar); judeci, verb (învechit, a elibera); judecie, substantiv feminin (învechit, libertate; învechit, funcție de judecător; învechit, judecătorie).

– conform județ, judeca.