Ce înseamnă judecăți de predicație?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "judecăți de predicație": judecăți care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa

"Porgatie
Sa li mai spun-o predicatie
Si-ncepu a spune stihuri zece Ca dracul pe tigani sa-i inece:"
Predicatia tiganilor poezie de Mihai Eminescu

PREDICÁȚIE substantiv feminin (< latina praedicatio, limba franceza prédication): însușire a unei comunicări, după care aceasta poate fi considerată enunț organizat sub forma unei propoziții sau a unei fraze.
       • únică: p. ce caracterizează propoziția, la baza căreia stă un singur predicat.
       • multíplă: p. ce caracterizează fraza, la baza căreia stau mai multe predicate.
       • indice de : semn distinctiv după care ne orientăm în stabilirea propozițiilor și a frazelor. Prezența unui verb autonom la un mod personal într-o comunicare constituie un indice de p., dovedește existența unui predicat în acea comunicare precum și faptul că aceasta are statut de propoziție; în aceeași situație se află și locuțiunea verbală la un mod personal, un adverb predicativ și o interjecție predicativă. Indice de p. este considerată și intonația predicativă ce poate caracteriza la un moment dat o comunicare lipsită de predicat.