CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
ă in literatură " Copilei ei, si suluri ca grindina de albe Si nobila suveica din lant frumos de salbe, Si bregla de rubine, si ite si fustei" Tulnic si Lioara poezie de George Cosbuc " Ca-mi stau fusele prin poduri de trei ani neraschirate ; Nu stiu tese, nu stiu coase, cu suveica nu stiu bate ; |
Definiție din
SUVÉICĂ, suveici, substantiv femininDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Piesă la războiul de țesut, alcătuită dintr-un cadru de lemn de formă lunguiață, în care se fixează țeava cu firul de bătătură și care alunecă prin rost, desfășurînd firul pentru a țese; navetă. Ana mînuia ca nimeni alta suveica și acul, plăcîndu-i să se știe pricepută în toate treburile casei. vezi limba română iulie 1953, 84. Punînd țevile în suveică, au început a țese. CREANGĂ, O. A. 299. Mărita-m-aș mărita, Cu suveica nu știu da. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 427. • (În comparații, sugerînd ideea de iuțeală și sprinteneală în mișcări) Treceau rîndunele în zborul lor iute ca niște suveici întunecate în urzeala luminoasă a văzduhului. SANDU-ALDEA, U. P. 195. Ca o suveică alunecă pluta pe sub bolți de mesteacăni. VLAHUȚĂ, O. A. 172. ♦ Mic instrument de lemn de formă lunguiață, pe care se deapănă sfoara pentru a împleti plasele de pescuit. 2. Piesă din mecanismul mașinii de cusut care conține firul de dedesubt, înfășurat pe o țeavă sau pe un mosorel. |