Ce înseamnă istov substantiv neutru popular și arhaizant, numai în locuțiune adverbiala de istov?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "istov substantiv neutru popular și arhaizant, numai în locuțiune adverbiala de istov": de tot, cu totul, complet, deplin, cu desăvîrșire

" Ochi strainat e cerul pe ogor
Si-i privegheaza cazna-n aratura, Vazduhu-i copt si fluturat pe zari, Ii parguie pan si cuvantu-n gura; Si pasarile-l trec pe curmezis, Si grindina ii pistruieste-aleanul, Ci el, in gandul lui mai cat un deal, Se reazema de toamna cu tot neamul. Si in lumina molcoma de nopti Pana-n butuc luceafarul se-nmoaie Cu lutul framantand in veac asprit Painea de plai cu bubuit de ploaie. Grija e tot, si cate-s imprejur De munca lui se tin si se innoada: Spinu-i hranit din mana lui cu sat Si helgea se inghesuie la nada. Si-l face universul omul lui Si tot ce-i greu — i-arunca in spinare — Frunza ce cade la hotar de ani, Si-amurgurile cate se rup din stare. Calca pe racla de strabuni, starnind La capatul cellalt floare si prunca, Toate se-ncheaga din vecia lui Si se innemuiesc dupa porunca. Si pan la urma i se face steag Camasa lui scortoasa — pe tot chipul, Si umerii il dor si se desfac Pe-alature, zvacnind, ca doua-aripe... Acesta-i Omul nostru cel ION Intrat pan la istov in asta vreme, Nu-l poti lega de somn si alinari,
De-o nepasare si de alte semne. Cand moare bucuros pe dealul lui Pus intr-un cos cu bobu-n aratura, Vine o stea cu busuioc pe maini Si ii saruta vecii de pe gura."
De Ioni, de Marii poezie de Anatol Codru

" si tot atatea glasuri, sus, in cerul ireal,
intr-un istov de cantece si de cuvinte aurite
si pe care doar ogarii - ogarii disperarii – le-nteleg ."
Toamna Verhaeren poezie de Mircea Barsila

ISTÓV substantiv neutru (Popular și arhaizant, numai în locuţiune adverbiala) De istov = de tot, cu totul, complet, deplin, cu desăvîrșire. Însă trebuiesc strînse șinele și fiarele căruței noastre. Dac-o mai purtăm așa cum este, se hîrbuiește de istov. SADOVEANU, N. P. 96. Toată ființa lui se desfăcea încetișor, se topea de istov. VLAHUȚĂ, N. 64. M-am buimăcit de istov de-o bucată de verb reflexiv:eme. ALECSANDRI, T. 693. Fără istov = fără încetare, nesfîrșit, necurmat. În verb reflexiv:emea iernii așijderea, griji fără istov. SADOVEANU, A. L. 193. Ploaia șuroia necurmat în streșini, mărunt, fără istov. C. PETRESCU, A. R. 187.