CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
Definiție din
DĂNȚUÍ, dănțuiesc, verb IV. intranzitiv (Învechit și popular) A dansa, a juca. Parcă umbla dănțuind sau ar fi fost oricînd gata să zboare. DUMITRIU, vezi L.Dicționarul limbii romîne literare contemporane 7. • (termen bisericesc) Isaia dănțuiește = numele unei cîntări bisericești, care se cîntă la sfîrșitul cununiei; figurat căsătorie. În sfîrșit am prins doi în capcană... însă nu mi-o pominit nici bechi de Isaia dănțuiește. ALECSANDRI, T. I 132. • Expresia: (Învechit) A dănțui pe funie (sau pe frînghie) = a umbla pe funie, făcînd fel de fel de figuri; a face echilibristică. [Deprinderea] chiar și pe frînghie a dănțui ne-nvață. NEGRUZZI, S. II 260. • tranzitiv (Complementul indică un anumit dans) Polca, polca, vesel joc... plini de foc, Vesel noi te dănțuim! ALECSANDRI, T. I 155. (Cu complement intern) Jupînul (cutare) Danțu-mi dănțuiește. TEODORESCU, P. P. 78. ♦ A umbla făcînd mișcări ca de dans; a sălta. Trăsura inginerului s-a apropiat cu caii dănțuind în ham. GALAN, Z. R. 87. • figurat Între el și rîul de fontă topită, pe care dănțuia o creastă de flăcări, se mișcau umbrele negre ale topitorilor. vezi limba română noiembrie 1950, 43. – prezent industrie și: dănțui (BENIUC, vezi 38). |