Ce înseamnă învechit și popular nu după tîrzie vreme?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "învechit și popular nu după tîrzie vreme": nu după mult timp; curînd

"
MINISTRUL:/ia buchetul o saruta pe frunte � se opreste privind-o lung� doar intr-un tirziu rosteste emotionat la rindu-i/Multumesc!
/apoi, ritundu-si privirea ii fixeaza pe rind pe cei ce-si vor rosti numele cind sint priviti/"
DINCOLO DE VALE poezie de EUGEN GROZA

"

 

intr-o zi chiuveta cazu in dragoste
iubi o mica stea galbena din coltul geamului de la bucatarie
se confesa musamalei si borcanului de mustar
se plinse tacimurilor ude.
in alta zi chiuveta isi marturisi dragostea:
--stea mica, nu scinteia peste fabrica de piine si moara dimbovita
da-te jos, caci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice si sint pline de becuri
te risipesti punindu-ti auriul pe acoperisuri
si paratraznete.
stea mica, nichelul meu te doreste, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cintece pentru tine, cum se pricepe si el
vasele cu resturi de conserva de peste
te-au si indragit.
vino, si ai sa scinteiezi toata noaptea deasupra regatului de linoleum
craiasa a gindacilor de bucatarie.

dar, vai!
steaua galbena nu a raspuns acestei chemari
caci ea iubea o strecuratoare de supa
din casa unui contabil din pomerania
si noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
asa ca intr-un tirziu chiuveta incepu sa-si puna intrebari cu privire
                    la sensul existentei si la obiectivitatea ei
si intr-un foarte tarziu ii facu o propunere musamalei.

...cindva in jocul dragostei m-am implicat si eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus aceasta poveste.
am iubit o superba dacie crem pe care nu am vazut-o decit o data...
dar, ce sa mai vorbim, acum am copii prescolari
si tot ce a fost mi se pare un vis.
"
Poema chiuvetei poezie de Mircea Cartarescu

TÎRZÍU2, -ÍE, tîrzii, adjectiv

1. Care este, se face, se întîmplă după trecerea unui (anumit) timp, după ce a trecut momentul potrivit sau timpul dinainte stabilit. Omătul tîrziu Pătează aleele mute Și parcul e încă pustiu. TOPÎRCEANU, S. A. 53. Un zîmbet tîrziu i se ivi pe buze. despre ZAMFIRESCU, R. 279. Și plîng că nu-s în stare O slabă mîngîiere să-ți dau, cît de tîrzie. VLAHUȚĂ, P.

6.
       • Expresia: (Învechit și popular) Nu (după) tîrzie verb reflexiv:eme = nu după mult timp; curînd. Socot că nu tîrzie verb reflexiv:eme au s-aducă aicea tot satul. SADOVEANU, Z. C. 58. Te măriți nu după tîrzie verb reflexiv:eme. SEVASTOS, N.

6. Într-o tîrzie verb reflexiv:eme sau (substantivat) într-un tîrziu = după mult timp, după multă așteptare. Într-un tîrziu i se făcu semn să ia loc la o masă. BACOVIA, O. 235. Harap-Alb și cu ai săi merg ei cît merg, și într-o tîrzie verb reflexiv:eme ajung la împărăție. CREANGĂ, P. 248. Te-ntreb într-un tîrziu, Uitîndu-mă la tine, privind fără să știu: La ce-ai venit, regină, aicea în pustiu? EMINESCU, O. I 91.

2. (Despre anotimpuri sau alte unități de timp) Care s-a prelungit mai mult decît normal, care se apropie de sfîrșit; care arată că un interval de timp se apropie de sfîrșit. Îi istorisi, scurt, ce-a găsit la el în sat și acasă, în acel tîrziu ceas de noapte. CAMILAR, N. I 16. Afară-i vînt și e-nnorat Și noaptea e tîrzie. COȘBUC, P. I 193. Tîrzie toamnă e acum, Se scutur frunzele pe drum, Și lanurile sînt pustii. EMINESCU, O. I 235.
       • (Substantivat, n.) Privea în tîrziul nopții spre locul din cîmpie al ciobanului. CAMILAR, N. I 108. De prin cositură cîte un greier rar mai țîrîia a noapte și a tîrziu. HOGAȘ, M. N. 64.

3. (Despre plante) Care se seamănă sau ajunge la maturitate după termenul obișnuit. Din castanii de la poartă cad castanele tîrzii. despre BOTEZ, P. O. 50. Se crede că... păpușoii tîrzii vor rodi mai bine decît ceilalți. PAMFILE, A. R. 71.
♦ (Despre animale cu viață efemeră) Care și-a prelungit viața peste termenul obișnuit. Vîntul... aducea frunze arămii care tremurau ca fluturi tîrzii în tristețea toamnei. SADOVEANU, O. V 627.
♦ figurat (Despre oameni și despre facultățile lor) Care pricepe greu. Epimeteu cel cu mintea tîrzie... uită povețile fratelui său. ODOBESCU, S. III 268.