Ce înseamnă învechit și popular a muri cu moarte?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "învechit și popular a muri cu moarte": a muri condamnat la moarte și executat

" Faca-si pofta cat ii place...
Voi muri in tara mea!
Iar pe culmea inverzita"
Reintoarcerea poezie de Alexandru Macedonski

" Trecutul naste ca o floare:
Ah! de-as muri sub nucul lat.

"
Primavara poezie de Alexandru Macedonski

MURÍ, mor, verb IV. intranzitiv

1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a-și pierde viața, a răposa, a deceda. Băiatul vioi, tînărul plin de avînt și de vise, prietinul tinereții mele murise! SADOVEANU, O. VIII 20. De-oi muri... al meu nume or să-l poarte Secolii din gură-n gură. EMINESCU, O. I 133.
       • figurat Mor azi zîmbetele mele, Moare-ntreagă verb reflexiv:aja firii. GOGA, C. P. 114.
       • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de» și arătînd cauza morții) Niciodată n-a crezut că într-adevăr se poate muri de foame. C. PETRESCU, C. vezi 129. Ei, bine ar fi să poată muri omul cînd verb reflexiv:ea; dar.. nu moare nimeni de asta! CARAGIALE, O. I 64.
       • (În imprecații și jurăminte) Să mor dacă-nțeleg ceva. CARAGIALE, P. 136.
       • (La viitor, în construcții negative, ca încurajare la o acțiune, adesea ironic) Te-ai deprins tot la leș... Mai șezi și pîn ținut, că nu-i muri. ALECSANDRI, T. I 183.
       • Expresia: A muri cu zile = a muri în urma unei boli neîngrijite sau în împrejurări neprevăzute. (Învechit și popular) A muri cu moarte = a muri condamnat la moarte și executat. După datinele noastre, cu moarte trebuie să mori. ISPIRESCU, L. 76.
       • tranzitiv (Cu complement intern) A muri moarte de erou.
♦ figurat (Despre plante) A se usca, a se veșteji. A murit pe luncă macul, A murit și-i mult de-atunci. COȘBUC, P. II 276.

2. (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a fi la capătul puterilor, a se simți covîrșit (de o senzație dureroasă, de o stare psihică, de un sentiment apăsător etc.). vezi consuma. Tăbărau pe bietul om cu gura: tată, mi-e foame, tată, mor de foame! ISPIRESCU,

I. 174. Striga cît îl lua gura, că moare de frig. CREANGĂ, P. 239. Să moară de ciudă celelalte fete. ALECSANDRI, T. I 36.
       • (Urmat de un conjunctiv prin care se exprimă o dorință) Murea să afle toate despre toți și să clevetească. REBREANU, R. I 178.
♦ (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «după») A ține foarte mult la cineva sau la ceva, a iubi cu patimă, a nu se putea lipsi de ființa sau de obiectul iubit. Fete mari și mititele, Moare neică după ele. ANT. literar popular I 105. Sfîntul soare, dacă-i soare, Și tot după tine moare; Dară eu fecior sărac, Cum să nu mor de-al tău drag? JARNÍK-BÎRSEANU, despre 15.

3. figurat A înceta de a mai fi văzut sau auzit, a se pierde, a se stinge treptat. De pe dealuri depărtate răspundeau melodii de bucium, treceau ca vîntul serii și mureau în depărtări. SADOVEANU, O. I 101. Drumul murea în desișul negru-verde a doi munți parcă împreunați. HOGAȘ, DR. II

3. Focul ce murea în sobă c-o albastră vîlvătaie. MACEDONSKI, O. I 84.