Ce înseamnă învechit de anevoie?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "învechit de anevoie": necesar, indispensabil

" Tu ni-l intorci si iara la loc tu il stramuti.
O, zi rara, ce-n veacuri cu anevoie vine!
Din ceruri mangaierea sa fie ea ca tine."
Oda asupra aniversarii de sept. poezie de Ion Heliade Radulescu

Corbul si vulpea poezie de Ion Heliade Radulescu

ANEVÓIE adverb Cu greu, cu greutate, abia. Două fetișcane adăpau niște vite. Trăgeau anevoie în jos ciutura. DUMITRIU, N. 227. Anevoie verb reflexiv:emea trece Cînd urîtul greu te-apasă. VLAHUȚA, O. A. 86. De douăzeci și mai bine de ani, de cînd port vornicia în Pipirig, am dus-o cam anevoie numai cu răbușul. Ce folos că citesc orice carte bisericească; dacă nu știi a însemna măcar cîtuși de cît, e greu. CREANGĂ, A. 18. Ceea ce făgăduiește voinicul anevoie o lasă nefăcută. EMINESCU, N. 17.
       • Locuţiune adverbiala Cu anevoie = cu greutate, cu caznă. Este foarte cu anevoie de mers pînă acolo. CREANGĂ, P. 93. O atmosferă groasă și grea, pre care cu anevoie o răsuflai. NEGRUZZI, S. I 291. Sacul gol cu anevoie stă drept. (învechit) De anevoie = necesar, indispensabil. Doftorii... mi-au zis că este de anevoie ca să mă caut, pentru că boala poate ca să se învechească. KOGĂLNICEANU, S. 91.
♦ (Adjectival) Anevoios. Oi căuta să-l îmblînzesc... deși e lucru cam anevoie. ALECSANDRI, T. 1197. A face un tot din amărunturile ce se află răspîndite în deosebitele uvrajuri (= lucrări) și documente este o lucrare lungă și anevoie. BĂLCESCU, O. I

3.