Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
arbitráj sn [Atestat: CLIMESCU, A. 294 / V: (înv) -agiu / Plural: e, (înv) uri / Etimologie: franceza arbitrage] 1-2 Soluționare a unui litigiu de către un arbitru1 (1-2). 3 (Înv) Judecata unui litigiu de către judecători aleși de amândouă părțile împricinate Si: (îvr) eretocrisie. 4 Hotărâre dată de arbitri (3). 5 (Fin; spc) Operație bancară de aflare a celei mai avantajoase piețe pentru cumpărarea sau vânzarea valorilor de bursă. 6 Conducere de către un arbitru (7) a unei competiții sportive.
