Ce înseamnă învechit a se face danie cuiva?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "învechit a se face danie cuiva": a a se dărui pe sine, a nu-și mai aparține sieși

"
Nu era insa dat manastirii sa se linisteasca. Pe capul soborului veni numaidecit alta primejdie: sa se lupte nu cu fiarele, ci cu boierii, dihanii mult mai hraparete. Cel putin astfel spunea staretul, fluturind o hirtie: instiintarea ca s-a deschis in revendicare un vechi proces, crezut stins, o circota cu mostenitorii unuia Ciobanu, care pe vremuri facuse danie manastirii un trup de mosie. Urmasii pretindeau ca monahii stapinesc mai mult decit se cuvenea, rasluind o buna fisie din partea lor, cu padure si pestera schimnicului pe ea. Judecata se petrecuse de mult in diva-nurile trecute. Toate hrisoavele se gaseau in arhivele statului. Staretul era nevoit sa-si miste iar incheieturile ruginite si pleca la Bucuresti, de unde sa intoarse cu patru oaspeti: avocatul Mitropoliei, care sa rascoleasca in hirtoagele manastirii, doi ingineri, care sa masoare din nou pamin-tul, si parintele profesor Teoctist, prietenul egumenului si unchiul avocatului, dornic de o plimbare la munte.
Mosafirii s-au odihnit o noapte. A doua zi dimineata in zori pornira sus, cu cite o valiza doldora de unelte pentru masurat, citeva traiste cu mincare, parintele Teoctist sprijinit in toiag cu virf de fier, inadins pentru urcus. Inima staretului ii dadu ghes: cum era sa-si lase oaspetii singuri? Si se alatura si dinsul. impreuna cu ei urca fratele cu merinde pentru schimnic, luat ca sa-i calauzeasca, sa ajute la bagaje si la nevoie sa sprijine pe nevoiasi."
Schimnicul poezie de Vasile Voiculescu

" Cu sarbada cainta ta,
Cu danie bogata si cu dari,
"
Geneza poezie de Emil Loteanu

DÁNIE, danii, substantiv feminin (Învechit și arhaizant)

1. Dar, donație. Ștefan cel Mare, recunoscător pentru sprijinul primit, răsplătește biserica prin numeroase danii de sate. istorie R.P.R. 128. Și-nnoi tot schitul și trimise Danii

– scumpe chipuri și potire, Cruci bătute-n aur și safire. TOMA, C. vezi 85. A lăsat cu limbă de moarte... ca danie, un ținut. CARAGIALE, O. III 87.
       • Expresia: (Învechit) A se face danie (cuiva) = a) a se dărui pe sine, a nu-și mai aparține sieși. Pentru tine, danie dracului m-aș face. CONTEMPORANUL, V/II 494; b) a-și dărui averea cuiva. Părinții ți-au făgăduit-o [pe fată], dacă moșu-tău s-a face danie ție. NEGRUZZI, S. III 49. Am pus la cale să însor pe nepotul meu... mă fac danie lui cu tocmală c-a veni cu femeia lui să șadă cu mine. id. ib. 60. (Glumeț) A face (pe cineva) danie (cuiva) = a da pe cineva pe mîna cuiva. Cercatu-mi-am colții în piciorul unui boieri. Și vai, pe loc m-au făcut danie hoheriului. CONTEMPORANUL, V/II 267.

2. Faptul de a dărui (avere, bani etc.); dăruire. Se împlinise cam un veac de cînd cel dintîi cu acest nume, la care se adăogase porecla de Măgureanu, după o moșioară de danie domnească... se aciuase în Valahia. M.

I. CARAGIALE, C. 49.
       • Act (sau hrisov) de danie = act prin care se întărește în scris o donație. În Moldova nu există acte domnești de danie sau de judecată scrise în romînește, pînă în al doilea deceniu al veacului al XVII-lea. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 34.