CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
Alte expresii înrudite sau asemănătoare |
Definiție din
CONTENÍ, contenesc, verb IV. intranzitiv A întrerupe sau a înceta o mișcare sau o acțiune începută; a se opri (din mers). Freamătul de sară conteni, pacea începea a se întinde iar pe iaz. SADOVEANU, O. I 410. În port, munca conteni și vapoarele plecară mai curînd, de frica înghețului. DUNĂREANU, N. 22. Brăila, douăzeci de minute!Dicționarul limbii romîne literare contemporane – s-aude strigătul conductorului, îndată ce contenește tocatul vagonului. spaniolă POPESCU, M. G. 37. Cîntările au contenit deodată. CARAGIALE, O. III 81. • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu» sau «din», mai rar exprimate printr-un infinitiv precedat de prepoziție «de») În «Scrisorile» sale [Alecsandri] nu contenește cu sarcasmele împotriva lor [a latiniștilor]. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 141. Margareta, copil răsfățat... conteni din plîns. VLAHUȚĂ, O. A. 126. Pasărea nu mai contenește de-a cînta. ISPIRESCU, L. 298. • Expresia: (Învechit) A conteni din viață = a muri. A contenit din viață și s-a dus la al său rînd. PANN, P. vezi II 60. • tranzitiv (Complementul indică o acțiune) Către miezul nopții, broaștele și-au contenit corul înfricoșat. SADOVEANU, P. M. 296. Căprioara contenește fuga; pășește încet, prevăzătoare. GÎRLEANU, L. 26. • reflexiv (Rar) Cînd loviturile se conteniră, el abia putea răsufla. RETEGANUL, P. I 74. |