Ce înseamnă intranzitiv moldova, în expresie a o împunge la sau de fugă?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "intranzitiv moldova, în expresie a o împunge la sau de fugă": a o lua la fugă, a o șterge, a o tuli

Clasa III poezie de George Meniuc

" lata-l, si-a parasit tovarasii greoi si nesabuiti. Umbla singur, ingindurat. Alearga pe urmele unei ciute care salta prin luminisuri de dumbravi, parca infrinata de puterea vinatorului, care n-o slabeste, cu arcul incordat, aminind mereu sagetarea.
Cind s-a oprit gata sa sloboade moartea, si ciinii stau sa se arunce, ceva ma impunge drept in inima si un chip drag imi vine in minte. Lui sau mie? Amindorora. Caci tinarul lasa arcul in jos, porunceste haitei, care incremeneste locului, si el, molatec, zimbeste inchipuirii.
Caprioara a intors o clipa capul, imbietoare, apoi piere. in locul ei, acolo, in capatul raristii, ramine o alta naluca. O fata zvelta, intr-o tunica ce-i lasa bratele goale. Sinii imboldesc cu indrazneala pinza subtire. Iar picioarele, strunjite de insusi gindul iubitului, au o mindrie cu care biru-iesc pamintul de sub ele. E invaluita intr-un abur nelamurit"
Caprioara din vis poezie de Vasile Voiculescu

ÎMPÚNGE, împúng, verb

III.

1. tranzitiv (Cu determinări introduse prin prepoziție «cu», arătînd instrumentul) A înfige (în ceva) un obiect cu vîrf ascuțit. vezi străpunge. Tu vezi cum plouă, cu picurii mici, în gîrlă? Parcă ar împunge luciul apei cu ace puse unul lîngă altul. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 44. Șăzi binișor, nebunule, că, zău, te-mpung cu acu. ALECSANDRI, T. I 337.
       • figurat Coșuri de fabrici... împung cerul cu fumul lor negru. STANCU, U.R.S.S. 159. Cînd au apărut pe creasta dealului călăreții tătari, împungînd cerul cu sulițele, nimene n-ar fi putut bănui că în vale ar sta creștini, tupilați în ascunzișuri. SADOVEANU, forme J. 285.
       • (Instrumentui devine complement direct) Pe sub norii vineți, razele împungeau săgeți sfioase, care risipeau negurile departe, în vale deasupra apelor. C. PETRESCU, S. 169. (Instrumentul devine subiect) Acul împunge pînza.
       • (Poetic) Împung țărâna colți mărunți de viață Ce-au început puzderii să răsară. despre BOTEZ, forme S. 84.
♦ A îmboldi, a stimula cu ajutorul unui obiect ascuțit. Un băiețandru împungea din cînd în cînd boii pe lîngă coadă cu capătul bățului. DUMITRIU, B. forme 98. Și-i puseră pe fugă, împungîndu-i din urmă cu vîrful bețelor. PAS, Z. IV 98.
♦ reflexiv A-și înfige (mai ales fără voie) un obiect ascuțit într-o parte a corpului; a se înțepa. S-a împuns la deget.
♦ intranzitiv A împinge, a da (în ceva). Pisicuța, de altă parte, nedumerită asupra gălăgiei ce se făcea îndărătul său, întorcea capul din cînd în cînd și împungea cu botul în desagi. HOGAȘ, M. N. 154.

2. tranzitiv (Despre animale cu coarne) A lovi cu coarnele. Să te ajungă Cîte rele pierzătoare, Să te bată ploi și soare, Să te-mpungă Vaci și boi. COȘBUC, P. I 204.
       • absolut Numai de coarne sînt verb reflexiv:ednic, să împung ca vitele. RETEGANUL, P. II 77. Dobitoc ce voi a-mpunge mă vor socoti pre mine. NEGRUZZI, S. II 290.

3. tranzitiv figurat A ironiza, a persifla. Pe drum, băiatul a cercat în cîteva rînduri să împungă pe tovarășul lui, doar l-o face să răsufle ceva. Dar plotonierul tăcea, cu mustățile pleoștite. SADOVEANU, M. C. 38. Ori nu știi ce secret am eu, care mă roade de mult, ori știi și mă împungi fără milă. id. P. M. 61. Moșneagul s-au cam simțit împuns de vorbele babei. SBIERA, P. 274. Cu astă vorbă îl împunse. PANN, P. vezi I 8.

4. intranzitiv (Moldova, în expresie) A o împunge la (sau de) fugă = a o lua la fugă, a o șterge, a o tuli. Calul spăimîntat al urmăritului o împungea la fugă nebună, tîrîndu-și stăpînul căzut și aninat numai în scară. SADOVEANU, O. I 156. Cînele se simți foarte fericit s-o poată împunge de fugă și să se ascundă, schiolălăind, după picioarele lungi ale stăpînului său. HOGAȘ, M. N. 187. Își luă șlicul și o împunse de fugă pe ușă. NEGRUZZI, S. I

13.

– Forme gramaticale: perfectul simplu împunsei, participiu împuns.