Ce înseamnă intranzitiv a-i sălta cuiva inima de bucurie?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "intranzitiv a-i sălta cuiva inima de bucurie": a tresări de bucurie, a se bucura mult

" A lacrimii noastre in spasmele facerii, Sa ne daruiasca namila Secolului douazeci si unu! Cum o fi el,
Scos din cristelnita civilizatiei nucleare? Silueta bipeda a saltului declansat de gorila, Sub carapacea de plumb, cu soarele cat o lumanare, Si durerea dilatata, cat gura monstrului, in pupile?! ... Pasarile s-au zburatait cu toatele In cerul lor pe vecie, Iarba e scoasa la licitatie contravaloare, inca din pruncie i se intreaba fetia Lacrimii din ochiul fecioarei. Ovalul fetei noastre e ajustat liniei Timpului, care-si face cale intoarsa Catre senzatia de-o clipa a nevertebratelor, Aflate la stadiul lor de semiumbra si cearcan. Sira spinarii ne salta pe rulmenti biochimici, Si un tipat monosilabic Celula materiei noastre de simt o desparte.
Ramane in spatiu o singura ieroglifa: om-amintire, Carcasa ei carbonizata, dominand imperii de spaima, Sufletul inca e vanat cu arcanul, mare cat un ZERO. Legiunile de neutroni vor despuia-o de simbolul pasarii, mama, Solicitand drept miscare caderea!"
Suita-grotesc impotriva armei cu neutroni poezie de Anatol Codru

" Rostul tau de fata mare Sta ascuns intr-o bratare, Sus, la coarda-n casa mare, Unde striga-n grinda locul Si se coace busuiocul Cu samanta de deochiu. Am vazut ca era grau, Pus in coapsa ta si-n brau, Spic mascat, ca val de rau. Si-am vazut, ca trecea unul Subtirel, asa ca struna, Si-avea secera pe umar. Am trecut si eu pe-aproape, Tineam vorba sub pleoape,
Dar s-o zic n-am vrut socoate. Era tot acel fecior, Cu fruntea de alior Si minciuna de trei ori. Tu-ai saltat si ai facut Doua vorbe de-mprumut, C-a fost greu sa spui ce-ai vrut Si-ai zis, Gheorghe, uite, eu, S-apoi tu, ca esti flacau, — Daca-o faci, ti-i dreptul tau. Eu astept, de, cum ma stii, Caci de tine draga-mi-i, Cum mi-a fost si mai dintai... El cu-o floare-n palarie, S-a gandit si-a zis: Marie, Auzi iarba din cimpie, Tinerea si se mladie? Eu ma duc s-o fac marunchi, Sa-i pun mana pe la junghi, Cand s-o frange in genunchi. Si apoi ma intorc pe zori, Cum ti-am spus de-atatea ori, Daca nu de vreo trei ori. Tu atunci ai scos afara Busuioc ce da in floare, Sa se scuture-n carare, Si ai zis: mai Gheorghe, stiu, Ca-o sa vii si mai tarziu.
Gheorghe-n iarba pan la brau.."
Boccacio poezie de Anatol Codru

SĂLTÁ, salt, verb

I. I. intranzitiv și reflexiv

1. (Despre ființe) A face un salt (sau salturi repetate); a sări. Gînsacul dintr-o dată începu o manevră neașteptată. Stînd drept și semeț, cu capul foarte sus, începu a sălta din picioare. SADOVEANU, O. VIII 388.
       • figurat Își sfîrîie degetele pe strune și cîntecul saltă aprig, înfocat. REBREANU,

I.

12. Vîntul îi sălta-n cosiță Și-i făcea floare-n obraz. COȘBUC, P. I 49.
       • Expresia: A-i sălta (cuiva) inima (de bucurie) = a tresări de bucurie, a se bucura tare. Cînd mă gîndesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stîlpul hornului unde lega mama o sfoară cu motocei la capăt... parcă-mi saltă și acum inima de bucurie! CREANGĂ, A. 33. Atunci nu era pusă în joc sublima cestiune a Unirii, pentru care saltă orice inimă romînă. HASDEU,

I. vezi 34.
♦ A se ridica (puțin) de la pămînt pentru a se înălța în picioare sau pentru a se urca undeva. Lie îl prinse de subsuoară și-l ajută să salte în șa. SADOVEANU, O. VII 170. Cum sta întins în culcuș, Jder s-a săltat într-un cot. id. forme J. 647.

2. (Despre lucruri) A se mișca (repetat) de jos în sus, sub impulsul unei forțe din afară. Se uită peste marginea bărcii care, cînd se sălta în sus de nu se mai vedea decît ploaia cenușie și norii, cînd se scufunda sub o creastă de val. DUMITRIU, P. forme 16. Sălta-n vînt a ei altiță. COȘBUC, P. I 49.
       • (Prin exagerare) În crîșmă-i lume multă, nădușeală mare, miros de vin acru, acru de-ți sălta căciula din cap. MIRONESCU, S. A. 52.
♦ (Despre ape, valuri) A fi agitat, a se învolbura, a clocoti. Vîntul suflă, cerul tună, Apa saltă clocotind. ALECSANDRI, P. A. 106. Pentru ce salți, Dunăre bătrînă? RUSSO, O. 33.

3. (Despre ființe și despre lucruri) A se mișca, a se deplasa în salturi. Și unde nu pornește stînca la vale, săltînd tot mai sus de un stat de om. CREANGĂ, A. 28. Iepurașu-n trei picioare Saltă, fuge ușurel. ALECSANDRI, P. A. 186.
♦ A sări, a țîșni de undeva; a se ivi, a răsări. Din cînd în cînd saltă dintr-o brazdă neagră o ciocîrlie. SADOVEANU, O. VIII 202. Izvoară vii murmură și saltă de sub piatră. EMINESCU, O. I 93.
       • figurat Albe, curate, se saltă căsuțele dintre livezi. VLAHUȚĂ, la TDRG.

II.

1. tranzitiv A mișca (ceva) din loc ridicînd (ușor) în sus. Vîntul se furișa printre crăpături... și apoi pînă la ziuă sălta acoperișul. DUMITRIU, N. 187. Un colac de plută, aruncat de sus unde apa forfotea, se văzu deodată săltat de-o pereche de coarne care ieșeau încet la suprafață. BART, S. M. 94. Dă paru, Toadere, să săltăm grinzile. VLAHUȚĂ, O. A. II 168. Apoi săltîndu-le și aburcîndu-le cam anevoie, le umflă-n spate și la gazdă cu dînsele. CREANGĂ, A. 83.

2. intranzitiv figurat (Neobișnuit) A sări în aer. De nu vă veți supune, în astă-noapte cetatea va sălta în nori cu oameni cu tot. ALECSANDRI, T. II 32.

3. reflexiv (Despre copii) A crește, a se înălța (depășind pe alții).

4. tranzitiv figurat A ridica pe cineva sau ceva dintr-o stare rea, a îmbunătăți situația cuiva, a scoate pe cineva din nevoi. Nu voiesc să întîrzii a pune în lucrare unele afaceri care vor sălta banca și ne vor sălta și pe noi. VORNIC, P. 172. De vor pieri ei, și mai sus să salte pe urmașii lor. DELAVRANCEA, O. II 228.
       • intranzitiv (Despre o activitate) Ce-i de făcut ca să salte comerțul portului și să învingă concurența Galațului, Brăilei și Constanței? BART, E. 29.