Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
VEGETATÍV, -Ă, vegetativi, -e, adjectiv
1. (În fiziologia animală) Care indică natura proceselor fiziologice ce se petrec în afară de controlul voluntar și se realizează într-un sector special al sistemului nervos central (supus controlului și conducerii scoarței). Sistem nervos vegetativ.
2. (botanică) Care se referă la anumite organe sau părți ale plantelor (altele decît cele de reproducere sexuată). Înmulțire vegetativă = înmulțire prin bulbi, rizomi, butași etc. (și nu prin semințe). Hibridare vegetativă = hibridare efectuată prin unirea unor organe vegetative (în special ramuri) a două plante (mai ales prin procedeul altoirii). Hibrid vegetativ = organism rezultat prin hibridare vegetativă.
