Ce înseamnă înfierat, înfierată, adjectiv popular, în sintagma cale înfierată?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "înfierat, înfierată, adjectiv popular, în sintagma cale înfierată": cale ferată

" Ingrat ti-e bunul nume si insasi pomenirea,
Te-a infierat pacatul, pe fr untea ta il tii.
. . . . . . . . . . . . . . . . . ."
Ingratul poezie de Ion Heliade Radulescu

" Plagiatele, cu toate ca dintru inceput le-am pus intr-o categorie deosebita, sunt indeobste tot localizari. Deosebirea intre un plagiat si o localizare este numai formala, si adica: la plagiat mesterul localizator uita sa spuie pe afis cum ca piesa, cu tot planul si amanuntele lui, cu toate ideile si stilul ei, este iesita din inchipuirea si condeiul autorului adevarat; uita mesterul localizator sa marturiseasca cum ca dansul alt n-a facut decat a luat piesa frantuzeasca, a tradus-o cum a putut si, potrivit-nepotrivit, a preschimbat numele proprii, si, nemultumindu-se a trece in ochii publicului ca croitor bun-rau al piesei, ar vrea sa treaca, daca se poate, ca nascator al ei.
In tarile culte - dintre cari ne tot falim ca facem parte - cand vreun asemenea mester incearca sa dea ca productie a lui aceea ce este lucrarea altuia, isi savarseste meseria aceasta, desi cu multa mestesugire, totusi cu frica grozava; rar, foarte rar, se gaseste cate un cutezator care sa rapeasca cuiva proprietatea literara; caci in partea locului plagiatorul este nu numai infierat amar de opinia publica, dar inca si tras la grea raspundere de catre legile de drept comun respective. La noi, insa, plagiatul se savarseste des, foarte des, de-a dreptul, fatis si cu o liniste sufleteasca vrednica de o mult mai cinstita fapta; caci adapostul cel mai bun pentru plagiatori, adevaratul �pamant fagaduit" al acestui soi de industriali este tara noastra - pe de o parte fiindca n-avem cu tarile straine, pe ai caror supusi ii plagiam, nici o conventie privitoare la respectul reciproc al proprietatii literare; iar pe de alta, fiindca in publicitatea de la noi, ca in toate ramurile vietii publice, cu cat cineva are mai mult toupet, vorba frantezului, cu atat e mai sigur de izbanda si de popularitate.
E trist, dar e neaparat, cu prilejul acestor randuri, sa aducem, spre sustinerea ziselor noastre, cateva exemple de plagiaturi. Asa, pe afisele Teatrului National, din cari se pot gasi inca mustre la caz de vreo tagaduinta, s-a citit: �Pacatele barbati/or, comedie locala de d. M. Pascali", pe cata vreme aceasta �comedie locala" era o simpla localizare (ca toate, nu tocmai potrivita) dupa piesa frantuzeasca, anume, Les amendes de Timothee. Apoi ,, Raposatul dumnealui, comedie locala de d. M. Pascali", era numai o localizare tot din frantuzeste, dupa Mon premier!; iar �Cazaturile, tot comedie locala, tot de d. M. Pascali", nu era decat Les Invaiides du mariage. Pe urma �Gheseftarii, comedie locala de d. Fr. Dame" si �Tara si Mihnea, drama istorica tot de d. Fr. Dame", nu erau decat, intaia - Mercadet, le faiseur de Balzac, iar a doua - Patriei de Victorien Sardou."
Literatura in teatrul nostru poezie de Ion Luca Caragiale

ÎNFIERÁT 2, -Ă, înfierați, -te, adjectiv

1. (Despre animale) Însemnat cu fierul înroșit în foc; prin extensie (despre semne) aplicat cu fierul roșu. Aho, aho! Plugul bade cu 12 boi, Boi bourei, În coadă cudălbei, În frunte țintați, În coarne-nfierați. TEODORESCU, P. P. 143.
       • figurat Pata fărdelegii în fruntea-mi înfierată. ALECSANDRI, P. A. 172.

2. figurat Osîndit în public, dezaprobat, stigmatizat.

3. Îmbrăcat în fier, ferecat. Car nou, bine ferecat, Plug ales și înfierat. SEVASTOS, N. 291.

– Pronunțat: -fie-.