Ce înseamnă indo-european, -ă, indo-europeni, -e, adjectiv lingvistică; mai ales în expresie limbă indo-europeană?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "indo-european, -ă, indo-europeni, -e, adjectiv lingvistică; mai ales în expresie limbă indo-europeană": limbă neatestată în texte și considerată ca bază a familiilor de limbi romanice, slave, germanice, indo-iraniene etc

INDO-EUROPEÁN, -Ă (< limba franceza ) adjectiv, substantiv masculin plural

1. Adj. Limbi indo-europene = cea mai mare familie de limbi vorbite din lume cuprinzând majoritatea limbilor din Europa și multe din Asia, răspândite în America și Australia, iar ca limbi secundare în Africa și Oceania. Sunt vorbite de c. jumătate din populația grobului. Reprezintă continuarea unei limbi neatestate, dar care a fost reconstituită, începând din secolul 19, prin metoda comparativ-istorică (în franceză Bopp fiind cel care i-a stabilit principalele trăsături). Numeroasele ei ramuri sunt grupate în două tipuri: kentum (greacă, italică

– din principala ei reprezentantă, latina, derivă ramura romanică actuală

– celtică, germanică, iliră, toharică, hitită) și satem (indo-iraniană, armeană, slavă, baltică, tracă, frigiană). Denumirea de i.-e. (dată de Th. Young, în 1814) este convențională; ea a fost consacrată prin tradiție și s-a bazat pe extensiunea ei geografică.

2. S. m. plural Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. 3 î. Hr. în regiunile Asiei Centrale, de unde au emigrat mai târziu spre V și SV.

3. Adj. Privitor la limbile indo-europene, care aparține acestor limbi.