Ce înseamnă îndatoriri fundamentale?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "îndatoriri fundamentale": obligații ale tuturor cetățenilor, stabilite prin constituție, destinate apărării, consolidării și dezvoltării sistemului economic și social al statului, îndeplinirea lor permițând acestuia garantarea mai eficientă a drepturilor

" groparul, juganitorul de tauri si de cai
si moasa a carei indatorire
cuprindea si apararea pruncilor de ancestrala frica de Irod."
LUMINI DIN DEPARTARI poezie de Mircea Barsila

" Slujba acestuia era sa spuie caraghioslacuri la chef, sa pacaleasca pe musafiri si chiar pe stapanu-sau si sa spuna pe greceste cocoanelor ceea ce damele aud azi pe frantuzeste la Hugo.
Dar in afara de aceasta indatorire artistica, mascaricii, recrutati mai totdeauna dintre robi, pe langa ca mai faceau boierului si servicii intime la imprejurari sentimentale, aveau si o sarcina politico-sociala.
Cand boierul avea necaz pe cineva, cand era mahmur din cine stie ce pricina, cand era scarbit pana in suflet ca l-a scos voda de la ipolipsis, atunci punea pe mascarici la poarta curtii sa pandeasca pe rival sau pe prietenii ori simpaticii acestuia, sa le dea cu huideo, sa le arunce murdarii si sa-i injure nastrusnic."
Gramatici si mascarici poezie de Ion Luca Caragiale

ÎNDATORÍRE, îndatoriri, substantiv feminin

1. Datorie morală, obligație, sarcină obligatorie. S-a dat pămîntul întreg în stăpînirea și lucrarea poporului, cu îndatoriri și disciplină anumite. SADOVEANU, E. 26. Împlinim fiecare niște îndatoriri fixe. CARAGIALE, O. III 146.
♦ Faptă sau gest cu care îndatorăm pe cineva; atenție, politețe. Domițian se simțea din ce in ce mai bine, deși îndatoririle acestea nu-l prea mirau: era deprins de acasă cu ele și le primea ca și cum i s-ar fi cuvenit. BASSARABESCU, S. 35.

2. (Învechit) Obligație sau datorie bănească. Îndatorirea romînilor către turci sta într-un ușor tribut. BĂLCESCU, O. II

13.