Ce înseamnă încinde?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "încinde": latina incendere: forma modernă încinge e un compromis din încinde și încinge, perfectul lor comun fiind încinse

" Si-aicea stanca neagra ascunde fruntea-n ceata, Si-aici doi ochi albastri in lacrimi stralucesc, Si-aicea valea are cascade si verdeata; Dar tara e straina, nu pot sa le privesc.
Ah! tanara ghirlanda ce fruntea mea incinge Usuce-se acuma, eu nu simt nici un dor, Caci inima-mi zdrobita nimic n-o mai atinge; Departe d-a mea tara, eu voi acum sa mor!
Caci am vazut pe frate dand dulce sarutare, Pe frate cu caldura la sanul sau strangand; Eu nu aveam un frate sa-i spun a mea-ntristare, Eu nu aveam pe nimeni si am trecut plangand."
Proscrisul poezie de Dimitrie Bolintineanu

"
O, poete, muza ta A pierdut a sa junie, Si suava poezie

Ce pe toti ii imbata Cu torente d-armonie? Unde rozele-au zambit, Spinii le luara locul; Floarea mortii, siminocul, Peste crini a rasarit. Gheata-nlocuieste focul! Nu stim noi ca-aice jos E o vale de suspine? Cata sa o stim prin tine, O, poetul meu frumos, Cu cantari dulci si divine! Cerul roza-a nascocit. Prin parfum sa ne rapeasca, Boarea sa ne racoreasca, Si poetul fericit Inima sa-ntinereasca. Iara tu, poetul meu, Poti sa versi veninul tau in cantarile senine, Dar atat cat sa faci bine Si sa nu ineci in rau Zilele cele putine. Pasarile negrei seri Sunt destule sa cobeasca Vijelii, sa vestejeasca Florile de primaveri, Si tirani ca sa loveasca. Tu incinge lira ta Cu a zeilor cununa, Si cum varsa dulcea luna Pentru toti lumina sa, Varsa inima ta juna!

"
La un poet poezie de Dimitrie Bolintineanu

ÎNCÍNGE1, încíng, verb

III.

1. reflexiv (Despre foc) A se aprinde puternic, a arde cu flacără mare. Focul se încingea greoi. Ardea numai înlăuntru și mai mult afuma. REBREANU, R. II 205. Flacăra începu a se încinge. ODOBESCU, S. I 21. Focul cînd se încinge, Anevoie se stinge. PANN, P. vezi III

12.
       • tranzitiv (Rar) Desprinse verb reflexiv:eo două scînduri... le aruncă pe foc... focul le încinse. CONTEMPORANUL, VIIII 193. (Poetic) Flăcările încingeau zările. SADOVEANU, O. I 247. Voi, norilor mătăhăloși, Încingă-vă flăcări albastre. TOMA, C. vezi 353.

2. reflexiv (Despre obiecte) A se înfierbînta tare; a se încălzi (pînă la incandescență). Soba s-a încins.
       • tranzitiv Oltul străbate uriașa monotonie a cîmpiei. Sînt întinderi nesfîrșite de pămînt, pe care soarele le încinge ca pe niște cuptoare. BOGZA, C. O. 386. La căldura soarelui de primăvară, care începuse să încingă fața mlaștinilor, o moliciune plăcută cuprinse nervii omului. CARAGIALE, O. I 286.

3. tranzitiv figurat (Despre un sentiment, o pasiune; cu privire la o ființă) A cuprinde; a consuma, a mistui. Întețindu-l și încingîndu-l dorul de părinți, hotărî să se ducă. ISPIRESCU, L. 103. Amoroase porumbițe... zboară către dulcele lor cuib, purtate prin aer de dorul ce le-ncinge. ODOBESCU, S. III 35.
♦ reflexiv A se manifesta puternic, a se aprinde. Dragostea... se încinsese între ei. ISPIRESCU, L. 78.
♦ (Cu privire la acțiuni în desfășurare) A începe cu putere, cu aprindere, a desfășura puternic. Băieții încinseră o horă de gemea puntea vaporului. BART, S. M.

13.
       • reflexiv Răsună ghitara fierbinte și-ntins Și jocul se-ncinge sălbatic și-aprins. COȘBUC, P. I 143. Dan reluă discuția. Atunci se încinse o ceartă crudă, înveninată. VLAHUȚĂ, O. A. 313. Unde nu se încinge între dînșii o bătaie crîncenă. CREANGĂ, A. 112.

4. reflexiv (Despre cereale, făină etc.) A începe să fermenteze din pricina umezelii și a căldurii care urmează după aceea; a se strica, a se aprinde. S-a încins mălaiul. ▭ Dacă se întîmplă ca bobii de fasole să nu fie bine uscați... este de neapărată trebuință ca fasolea să se usuce, întinzîndu-se la soare... căci altfel se aprinde, se încinge, se înnegrește și prinde mucegai. PAMFILE, A. R. 187.

– Forme gramaticale: perfectul simplu încinsei, participiu încins.

– Variantă: (învechit și regional) încínde (TEODORESCU, P. P. 322) verb

III.