Ce înseamnă închis sau ferecat cu șapte peceți?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "închis sau ferecat cu șapte peceți": cu neputință de aflat; de nepătruns; interzis, oprit

Pecetea de noroi a lumii poezie de Arcadie Suceveanu

" Dar cand ia insasi moartea a noastra aparare,
Cand neagra ei pecete pe groapa s-a-nsemnat,
Ca martor de credinta, chezas de neuitare,"
Inca o zi poezie de Grigore Alexandrescu

PECÉTE, peceți, substantiv feminin

1. Placă, în general de metal, cu mîner (sau uneori montată pe un inel), pe a cărei față liberă e gravată o monogramă, o emblemă, o efigie etc. și care, aplicată cu ceară roșie sau cu tuș pe un act, pe o scrisoare sau pe un colet, dă acestora caracter de autenticitate și integritate; sigiliu, ștampilă. Jder și-a repezit cu degetele o pală de păr pe după urechea dreaptă și a apucat cu stînga cartea domnească. I-a cunoscut pecetea. SADOVEANU, forme J. 519. Punea despre Nae pecetea pe o bucată de hîrtie ori de mucava și pe urmă la fiecare răzătură trăgeam cu cerneală o dungă. CARAGIALE, O. I 183. După ce-a scris logofătul, domnul iscăli și muhurdarul puse pecetea. NEGRUZZI, S. I 306.
       • figurat Ne e foame de frumuseți, De cele limpezi, adevărate, Fără lăcate, fără peceți, Luate din viață și iarăși date înapoi împlinite. DEȘLIU, G. 9.

2. Semn imprimat (cu tuș sau cu ceară roșie) prin aplicarea unei peceți (1). Nastasia a rupt cu înfrigurare pecețile. S-a făcut întîi palidă cetind... Mitrea o încredința că în scurt timp vine. SADOVEANU, M. C. 194. Se-nchină și respectuos prezintă un plic mare galben cu cinci peceți mari pe el. VLAHUȚĂ, O. A. I 211. Căpitanul luă cartea, îi rupse pecetea, o deschise și citi. ISPIRESCU, L. 143.
       • Expresia: Închis (sau ferecat) cu șapte peceți = cu neputință de aflat, de neînțeles, de nepătruns; de neatins, interzis. Taină ferecată cu șapte peceți. C. PETRESCU, R. DR. 33.

3. figurat (Învechit) Rezoluție, aprobare în scris întărită cu o pecete (1). Moghilă, să-mi aduci pricinile ce-a judecat Bogdan și-au rămas fără pecetea domnească. DELAVRANCEA, A. 54.

4. figurat Semn caracteristic distinctiv, trăsătură specifică (a unei persoane, a unui lucru, a unei epoci etc.); urmă, întipărire. Sufletul generației care a înfăptuit Marea Revoluție a fost frămîntat îndelung de cărțile lui Gorki și a purtat pecetea nobilă și de neșters a operei sale. BOGZA, M. S. 92. Subiectele ce va alege [scriitorul], felul cum le va lucra vor purta pecetea mijlocului social ce înconjoară pe artist. GHEREA, ST. Hristos II 70. De aice începe un șir de domni răi... oameni de acei însemnați cu pecetea păcatului, pentru a fi călăii popoarelor. NEGRUZZI, S. I 274.- Variantă: pecétie, pecetii (DELAVRANCEA, A. 141, CARAGIALE, O. I 183), substantiv feminin