Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ÎNCERCUÍRE, încercuiri, substantiv feminin Acțiunea de a încercui; înconjurare, împresurare.
• Încercuire capitalistă = acțiune ostilă a unor forțe de clase dușmane care există în afara lagărului socialist și care tind să zdrobească țările din acest lagăr sau cel puțin să le zdruncine puterea și să le slăbească. Atît timp cît există încercuirea capitalistă, va exista și pericolul unei intervenții în genere, iar atît timp cît există pericolul unei intervenții, sîntem nevoiți, în interesul apărării, să întreținem armata și flota. STALIN, O. VII 215.
