Definiție din
Dicționar enciclopedic
NOTARIÁT (< limba franceza , germană) substantiv neutru Instituție publică având competența de a întocmi, autentifica și legaliza anumite acte, de a da dată certă, de a învesti cu formula executorie înscrisurile autentice, de a elibera certificate de moștenitor și de a face unele constatări sau de a săvârși alte acte de natură a înlesni cetățenilor dovedirea și valorificarea drepturilor civile; funcția și activitatea notarului public; concret birou notarial; cabinetul sau locul de muncă al unui notar public.
