Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
CONVENIÉNȚĂ, conveniențe, substantiv feminin (Mai ales la plural ) Ansamblul regulilor de purtare impuse de o anumită societate (în special cea feudală și burgheză). vezi politețe. Pentru ce, adică, mi-aș gîtui eu îmboldirile propriei mele firi, turnîndu-le în tipand sucit și îngust al «conveniențelor» meșteșugite? HOGAȘ, M. N. 233. Vă adresez o cerere care nu e poate tocmai la locul ei și în armonie cu conveniențele sociale. MACEDONSKI, O. II 420.
• (În societatea burgheză) Căsătorie de conveniență = căsătorie la care se ține seamă numai de condițiile materiale și familiale.
– Pronunțat: -ni-en-.
