CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
ă in literatură " Aluat in care cerul cu pam`ntu-i plamadit, Tainica veriga care leaga cele doua firi: Vecinicia de-o clipire, infinitul de finit." Vierme fudul poezie de Alexandru Vlahuta " III Lan ruginit, veriga cu veriga, Iubirea dintre oameni se desface:" Supt legea tunului poezie de Alexandru Vlahuta |
Definiție din
VERÍGĂ, verigi, substantiv femininDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Fiecare dintre inelele care alcătuiesc un lanț; za. Dacă se rupe o verigă, tot lanțul se desface. ♦ figurat Element de legătură; prin extensie parte componentă, sector al unui ansamblu. Partidul Muncitoresc Romîn duce o politică de întărire a statului, de întărire a tuturor verigilor sale, de întărire a capacității sale de apărare. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 33. El trebuie să fie veriga dintre marea negustorime și boierii fruntași ai țării. CAMIL PETRESCU, O. II 395. 2. Inel de metal (avînd numeroase întrebuințări). Constată că la ușa lui... lacătul era pus la amîndouă verigele. C. PETRESCU, C. vezi 42. Ghiță are o verigă de sîrmă, pe care sînt înșirate semnele turmelor. SLAVICI, O. I 152. Un grindei de stejar stă prins în zid de amîndouă laturile, iar în mijloc este o verigă ruginită de care se anina ștreangul. NEGRUZZI, S. I 311. 3. (Popular) Verighetă. În tăcere, puse-o verigă în degetul Mibei, alta-n degetul lui Albert și-i binecuvîntă. VLAHUȚĂ, O. A. III 54. Am o rîză de verigă Ș-o drăguță-n Șeica-Mică. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 363. 4. (Regional) Fiecare dintre inelele care formează toracele albinei. 5. (Regional) Braț de apă care împrejmuiește un ostrov. Cîteodată ostrovul se alipește de mal, făcînd parte din el, iar brațul persistă ca un braț lateral al Dunării care trece prin luncă, numit o verigă. ANTIPA, P. 192. |