Ce înseamnă în sintagma profesiune de credință?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "în sintagma profesiune de credință": declarație publică pe care o face cineva cu privire la principiile sau la convingerile sale

" - Bucuros, raspund eu; iata:
Omul care despretueste orice ocupatie de imediata utilitate si pentru el si pentru lume si se deda la nobila profesiune de ganditor -se numeste un intelectual. Sunt mii si mii de unelte in lume: glont si navod, plug si sapa, tesla si randea, ciocan si nicovala, cot si terezii -cine le mai stie pe toate? un intreg arsenal inchizitorial! fara acesta omenirea n-ar putea stoarce binele ei din sanul naturii, din sanul mamei crude, care mai totdeauna trebuie apucata strans in cleste, canonita, batuta pana la sange, ca sa-ti dea o picatura de lapte. Ei! Intelectualul e prea bland fiu ca sa-si maltrateze cumva mama. Mana lui, care n-are alta menire decat sa treaca usor pe frunte-i, s-ar murdari la atingerea vreuneia dintre uneltele de tortura. Intelectualul a venit in existenta terestra inarmt cu o unealta mult mai nobila, o zestre divina: gandirea!
Acu destept ori ba, spiritual ori nerod, cu scaun la minte ori lovit cu leuca - astea sunt intrebari absolut indiferente; e destul ca poate zice cu toata siguranta:"
Intelectualii poezie de Ion Luca Caragiale

" De cate ori auz pe cineva vaicarindu-se ca literele si artele frumoase nu sunt incurajate la noi, ii spun: poate sa ai dreptate intrucatva, dar, in orice caz, vinovatul sau mai bine vinovatii pentru aceasta trebuiesc cautati nu intre public, nu in societate, ci intre aceia cari le profeseaza.
Si fiindca fu vorba de copii si de viitorul lor, fireste ca, daca s-ar admite de public si de stat ca intemeiata plangerea descurajatilor, un parinte iubitor ar putea asigura viitorul fiecarui copil chiar de la nastere: n-ar avea decat sa declare la ofiterul starii civile, pe langa confesiune, si nobila profesiune la care se va devota noul-venit in sanul natiunii - poet, literat, artist - si imediat societatea si statul sa-l ia sub incurajarea lor cu o subventiune convenabila
Nu! Precum am mai spus-o si in alta parte: literatura si artele frumoase, dupa cat se fac si, mai ales, dupa cum se fac la noi, sunt prea din cale-afara incurajate; asa ca parca n-ar strica sa incepem odata a le cam descuraja."
Impotriva subventiilor de stat poezie de Ion Luca Caragiale

PROFESIÚNE, profesiuni, substantiv feminin

1. (Și în forma profesie) Ocupație cu caracter permanent, pe care o exercită cineva în baza unei calificări; meserie, îndeletnicire din care trăiește cineva. Profesia de cercetător e în primul rînd una de răbdare... de calm. BARANGA,

I. 153. Femeile sînt libere să-și aleagă azi orice profesie. SAHIA, U.R.S.S. 110. În profesia mea de hirurg, am făcut și am văzut grele și dureroase operații. NEGRUZZI, S. I 295. Profesiune liberă vezi liber. Expresia: De profesiune... == în ceea ce privește profesiunea. Era de profesiune medic.

2. (Învechit; în expresie) Profesiune de credință = declarație publică pe care o face cineva cu privire la principiile sau convingerile sale (morale, politice etc.). Vom espune profesiunea noastră de credință și sînt convins că vom cîștiga multe voturi. ALECSANDRI, T. 1653.

– Variantă: profésie substantiv feminin