Ce înseamnă în sintagma cuibul albinelor?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "în sintagma cuibul albinelor": fagurii ocupați cu puiet și cu hrană, în care trăiește și se dezvoltă familia de albine

" Legile sunt o minciuna: slove puse pe hartie...
Ziaristica mai toata cuib nerod de miselie.
Cei de sus isi umplu punga; cei de jos, cu mare zor,"
Epoca poezie de Alexandru Macedonski

" Pe langa Neapol am de stire,
Ca e un cuib intre verdeata,
Eu l-am vazut in parasire"
Castele-n Spania poezie de Alexandru Macedonski

CUIB, cuiburi, substantiv neutru

1. Culcuș de paie, fulgi și găteje, făcut de păsări, în copaci, în scorburi, sub streșinile caselor etc. pentru a se adăposti, a-și depune ouăle, a le cloci și a scoate pui. Dintr-un cuib cenușiu de rîndunele, sub streașină, spînzurau cîteva fire de paie legănate de vînt. C. PETRESCU, S.

13. Ca-ntr-un cuib v-adorm în suflet, cîntecele mele! GOGA, C. P.

13. Sub strașina veche și-naltă Sînt cuiburi

– și-n ele S-ascund rîndunele... DEMETRESCU, O. 79. O pupăză care-și făcea cuib de mulți ani într-un tei foarte bătrîn și scorburos. CREANGĂ, A. 52. Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună. EMINESCU, O. I 207.
♦ Cuibar. Bătrîna începu să se vaiete că i-a murit găina pe cuib. ISPIRESCU, L. 395.
♦ figurat Culcuș. Tupilat în cuibul tău, legănat de mersul domol al căruței, îți umpleai urechile cu zvonurile nopții adînci. PAS, Z. I 45.

2. figurat Locuință, sălaș. Cuibul tractoriștilor era scufundat în întregime in întuneric. De nicăieri nici o mișcare. MIHALE, O. 187. Ei hai, fiindcă tot am venit, să vedem cuibul poetului. REBREANU, R. I 184. Înlăuntru, în colibă, Chira ș-așteaptă,.. voinicul. Păreții cuibului sînt nălbiți și dați la mistrie. DELAVRANCEA, S. 165.
       • figurat Donici, cuib de-nțelepciune... EMINESCU, O. I 31. O! cuib al fericirilor! O! țară luminoasă! ALECSANDRI, O. 257.
       • Reședință. Ștefan, Ștefan domn cel mare, în Suceava cuibu-și are. ALECSANDRI, P. P. 173.

3. figurat (Cu sens peiorativ, urmat de determinări) Loc (ascuns) unde se ticluiește și de unde se propagă o acțiune dușmănoasă intereselor unei colectivități, unei națiuni, unui stat. vezi speluncă. Aici a fost odată cuibul tîlharilor. DEȘLIU, G. 37.
♦ Focar. Ca să se sece influința boierilor și să stîrpească cuiburile feudalității [Alexandru Lăpușneanu] îi despoie de averi. NEGRUZZI, S. I 143.

4. Groapă în pămînt în care se seamănă legume sau cereale. A însămînța porumbul în cuiburi așezate în pătrat înseamnă a pune porumbul pe rînduri drepte în cuiburi care au între ele aceeași distanță. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2917.
       • Mușuroi făcut, prin prășit, în jurul firelor de porumb sau de cartofi. [Cartofii] se prășesc, făcîndu-se și puțin cuib împrejurul tufelor.

I. IONESCU, despre 300.
♦ Spațiu restrîns în care se găsește o îngrămădire de plante de același fel. Cuib de viorele. Cuib de ciuperci.

5. Cantitate de fermenți care produc acrirea vinului, a borșului, a laptelui. vezi maia.

6. (termen militar; determinat prin «de mitralieră», «de armă automată» sau «de foc») Loc adăpostit care asigură tragerea unei arme automate în condiții bune.
♦ Determinat prin «de rezistență») Porțiune mică de teren amenajată pentru adăpostirea uneia sau mai multor arme automate.