 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " Consilier de Curte prea sever Desi e om simpatic si galant Panu la ocna foarte multi trimite," Lui Titus Panu poezie de Cincinat Pavelescu " Cea mai mare suparare ce un om poate face altuia e sa-i tagaduiasca talentul de care acesta se crede, pe nedrept, inzestrat. Niciodata cu lauda si cu stima nu vei ajunge sa multumesti pe un om lipsit de talent atata cat il poti mahni cu tagaduirea sau nesocotirea talentului pe care nu-l are. Un poet inchipuit nu se va maguli atata de aplauzele unanime ale cunoscatorilor, pe cat se va irita de critica sau indiferenta unui singur amator. E ciudat. Omului inzestrat cu adevarat talent ii este absolut indiferenta judecata altuia despre operele sale; el are atata incredere in puterea lui de expresie, incat si cand se aude laudat, si cand se aude criticat, in fata si a aplauzelor, si a barfirilor, si a indiferentii, el isi rade in barba, sigur fiind ca foarte rar il poate pricepe cineva mai bine si1 poate apretia mai exact decat se pricepe si se apreciaza el insusi. Din aceasta siguranta rezulta nealterarea personalitatii adevaratului artist, cu toate staruitoarele pareri multiple si varii ale criticei si ale amatorilor; din aceasta neclintita incredere in sine rezulta neincovoiarea lui la vreuna din mode, particularitatea sustinuta a stilului, dispretul pentru gustul contimporanilor si, prin urmare, pentru o maniera simpatica acestora - maniera care i-ar garanta un succes facil - si dispretul pentru orice imitatie a vreunui model anterior sau contimporan. in fine, pentru adevaratul artist opinia publica nu exista mai mult si nu-i poate inspira mai multa consideratie decat animalele fabuloase. Rareori, foarte rare, adevaratul artist va asculta cu oarecare incredere parerea cuiva in privinta-i. Acea parere trebuie sa fie indelung incercata de el pana sa capete autoritate. De aceea imi pare atat de ridicul amatorul care tam-nisam isi da artistului parerea sa asupra cutarei sau cutarei lucrari a acestuia - fie ca-i gaseste cusururi, fie, mai ales, ca o admira." Cateva pareri poezie de Ion Luca Caragiale |
| Definiție din
SIMPÁTIC, -Ă, simpatici, -e, adjectivDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. (Despre persoane, rar despre lucruri) Care inspiră simpatie; plăcut, atrăgător. Am aflat răspunsul de la slujitorul acela al meu care-ți este domniei-tale simpatic. SADOVEANU, Z. C. 29. Fetele profesorului de limba romînă... erau mai urîțele, dar foarte bune și simpatice. REBREANU, I. 97. Ea lovește automatic Fildeșul sau abanosul învechitului clavir, Pe cînd ochii ei în zare urmăresc un chip simpatic, Rentregind cu-ncet conturul unui dulce suvenir. MACEDONSKI, O. I 87. Simpatica muzică a lui Weber, așa plină de suave melodii, pare că netezește, cu suflare lină, toate asprimile. ODOBESCU, S. III 99. 2. (Învechit) Care dă dovadă de simpatie (pentru cineva sau ceva); plin de simpatie. De cele mai multe ori, durerea lui Beldiceanu are tonul larg și simpatic al altruismului. IONESCU-RION, C. 127. ♦ (Rar) Favorabil. O cronică simpatică acelui dintre pribegi care ajunsese astfel la domnie. IORGA, L. I 347. 3. (În expresie) Sistem nervos simpatic sau (substantivat, n., învechit) marele simpatic = sistem nervos format din ganglioni și din fibre nervoase, care reglează, sub controlul scoarței, funcțiile glandelor și ale organelor interne. Ganglioni (nervi etc.) simpatici = ganglioni (sau nervi) care fac parte din sistemul nervos simpatic. Rothberger și Winterberg, lucrînd pe mamifere, au emis părerea că medicamentele digitalice excită terminațiile simpatice. DANIELOPOLU, forme N. II 35. Granulațiunile coloidale din celulele ganglionilor spinali și simpatici și din centrii nervoși sînt izolate și nu constituie aglomerațiuni. MARINESCU, P. A. 50. Cerneală simpatică = cerneală incoloră, care devine vizibilă numai la căldură sau prin tratarea ei cu diferite soluții speciale (și care se folosește pentru a scrie texte secrete). |
