 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " Vai, barbate, ce graiesti? Ce purtare pomenesti? Chiar am ador mit? " Jora poezie de Nicolai Costenco "Fii cuminte n purtare şi cuvinte, Şi isteţ să fii cu duhul," Povestea Dochiei si ursitorile poezie de Mihai Eminescu |
| Definiție din
PURTÁRE, purtări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) purta și rezultatul ei.Dicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Fel, mod de a se purta; conduită. Am învățat, cît am colindat prin lume, purtările cele frumoase. CARAGIALE, substantiv neutru 19. Din inima lor nu s-a șters purtarea necuviincioasă a spinului. CREANGĂ, P. 209. Dragă, schimbă-ți purtarea, Dacă verb reflexiv:ei să fii a mea! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 422. • Expresia: A-și lua nasul la purtare vezi lua. – Compus: bună-purtare vezi bun4. 2. Ducere, cărat (pe umeri sau pe brațe). C-o să facem d-o plimbare, Cam în chip de vînătoare. După păsări gălbioare, Că-s bune la mîncare, Și ușoare la purtare. ANT. literar popular I 366. • Expresia: Purtare de grijă vezi grijă. 3. (În locuțiuni și expresii) locuțiune adjectiv De purtare = (despre îmbrăcăminte sau încălțăminte) de toate zilele, de lucru; (rar, despre animale) de muncă, de tracțiune. Grigore era plictisit... din pricina Nadinei care, fiind amatoare de iuțeală, nu ar fi mulțumită să o plimbe cu caii de purtare. REBREANU, R. I 214. • Expresia: A lua (un lucru) la purtare = a începe să întrebuințezi (un lucru) în mod obișnuit, zilnic. A luat la purtare hainele cele noi. |
