eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă în locuțiune în ruptul capului?

Care e în locuțiune în ruptul capului?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "în locuțiune în ruptul capului":
cu nici un preț; niciodată




Ce inseamna expresia      ă in literatură

" Ramanand ce fost-ai sa nu-nveti sa gemi,
Tu ce esti a naste, suflet rupt din mine.
Zi oricare vorba la nenorocire..."
Tu ce esti a naste poezie de Alexandru Macedonski

" Sa nu se vada, goala, rana
Pe locul careia s-au rupt.

ti-aduci aminte ce risipa
De sentimente si de vorbe,"
Oul poezie de Ana Blandiana

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
RUPT2, -Ă, rupți, -te, adjectiv

1. Făcut bucăți, ciopîrțit; (despre obiecte de îmbrăcăminte) ros, uzat, găurit (prin întrebuințare). Trimise pe Marioara să ceară un rînd de haine, oricît de rupte, de la unchiul ei. REBREANU, R. II 208. Un bordei, ca vai de el, niște țoale rupte, așternute pe lăiți și atîta era tot. CREANGĂ, P. 73. Bietul om slab, palid, avînd sumanul rupt Și-o cămeșă ruptă bucăți pe dedesupt, Pășea trăgînd piciorul încet. ALECSANDRI, P. A. 210.
♦ Cu carnea trupului sfîșiată; rănit. Rupți îi sînt genunchii și rupte a sale coate. ALECSANDRI, P. III 307.
       • figurat Spune, mîndră, și-mi ghicește: Codru de ce-ngălbinește, Voinic de ce-mbătrînește.

– Codrul, de zăpadă multă, Voinic, de inimă ruptă. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 212.
♦ (Despre animale, mai rar despre oameni) Sfîșiat, sfîrtecat. Ei, ei! ce-i de făcut? Gardul și casa femeii dărîmate la pămînt, o capră ruptă în bucăți, nu-i lucru de șagă. CREANGĂ, A. 29. Mulți le rămîn în urmă, rupți, morți, căzuți pe brînci! ALECSANDRI, P. A. 145.
♦ figurat (Despre oameni, urmat de determinări introduse prin prepoziție «de», arătînd cauza) Zdrobit, copleșit, sleit. Oamenii în repaus, rupți de osteneala din timpul nopții, adorm duși. BART, S. M. 20. Pleca dimineața și nu se mai întorcea acasă decît noaptea, de obicei foarte tîrziu și rupt de osteneală. VLAHUȚĂ, O. A. III 21. Flămînzilă și Setilă... așteptau cu neastîmpăr, fiind rupți în coș de foame și de sete. CREANGĂ, P. 261.

2. Lipsit de continuitate, despărțit în două (sau în mai multe) părți. Lanț rupt.
♦ figurat (Despre relații sociale) Desfăcut, anulat, stricat. Consideră prietenia ruptă definitiv. SAHIA, N. 97.
       • Expresia: (Regional) Rupt-ales = precizat, accentuat. Iar eu vă zic rupt-ales Că așa fără nici o rînduială Nu putem nici pînă dimineață Rămînea. BUDAI-DELEANU, Ț. 111.
♦ Sfărîmat; (despre părți ale corpului) fracturat. Cînd iacă, se întîlnește cu un corb ce avea o aripă ruptă. ISPIRESCU, L. 43.

3. Desprins (cu forța) din loc; smuls. vezi cules. Floare ruptă.
       • Expresia: Bucățică ruptă vezi bucățică.

4. Care a pierdut legătura cu...; izolat, îndepărtat, înstrăinat de... Cîntecele rupte cu totul de intonațiile muzicii populare, cu formele ritmice stereotipe, cu rezonanță de operetă ieftină... se îndepărtează definitiv de inima poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 380, 2/3.